Istoria alimentației

Mărfuri alimentare şi securitatea consumatorului

Scurtă incursiune în istoria alimentaţiei

Reglementări naţionale şi internaţionale privind calitatea produselor alimentare

1. Deontologia comerţului internaţional cu mărfuri alimentare

2. Particularităţi ale standardizării mărfurilor alimentare

3. Cadrul legislativ al producţiei şi comerţului cu mărfuri

alimentare

Valenţele nutriţionale ale produselor alimentare brute şi procesate

1. Compoziţia chimică generală a alimentelor

2. Sfera de cuprindere a aditivilor alimentari

3. Valoarea nutritivă şi etichetarea nutriţională

a produselor alimentare

Alimetaţia viitorului – între internaţionalizare şi tradiţionalism

1. Dominantele alimentaţei prezentului – sofisticare, standardizare şi “risc zero”

2. Surse de inovare pentru alimentaţia viitorului

Caracterizarea merceologică a principalelor grupe de produse alimentare de origine vegetală

1. Cerealele - materii prime şi produse de prelucrare

2. Fructele şi legumele proaspete şi procesate

3. Zahărul, mierea şi produsele zaharoase

Caracterizarea merceologică a produselor gustative

1. Tipuri şi caracteristici de calitate ale stimulentelor şi condimentelor

2. Băuturi alcoolice şi nealcoolice: sortiment şi calitate

Caracterizarea merceologică a principalelor grupe de produse alimentare de origine animală

1. Laptele de consum şi principalele produse lactate

2. Ouă şi produse din ouă

3. Carne şi produse derivate

4. Produse alimentare acvatice

Scurtă incursiune

în istoria alimentaţiei

Istoria alimentaţiei-perioade

Istoria alimentaţiei cuprinde mai multe perioade ce au durat mii sau sute de ani:

Prima perioadă (500000 – 10000 îHr) – oamenii primitivi erau vânători şi culegători, migrând spre locuri mai sigure şi cu hrană abundentă.

A doua perioadă (10000-7000 îHr) – descoperirea agriculturii şi asigurarea hranei pentru comunităţi întregi.

A treia perioadă (începe odată cu descoperirile geografice din sec XV-XVII) – a avut loc mai ales în Europa. Europenii au început să cultive cartoful şi porumbul, schimbându-şi meniul format din turte sau pâine cu carne, ocazional.

Ultima perioadă (după al II-lea război mondial) – a început în SUA şi a fost marcată de înfiinţarea unei industrii agroalimentare puternice.

Adaptarea nutritivă şi gastronomia locală

În decursul istoriei omul a fost nevoit să parcurgă zone mari în căutarea hranei.

Adaptarea la resursele locale a însemnat experimentarea tuturor resurselor nutritive dintr-o zonă.

Aşa se explică păstrarea, până în zilele noastre, în anumite zone geografice, a unor feluri de mâncare moştenite din negura timpurilor, deoarece, pe de o parte s-au menţinut condiţiile care le-au generat şi, pe de altă parte, aceste feluri au intrat atât de puternic în tradiţiile locale încât au devenit simbolul unei anumite populaţii.

Trebuie evidenţiate dietele unor populaţii mai izolate care si-au menţinut felul de a se hrăni timp de sute de ani. Aceste diete conţin unele surse nutritive deosebite, dacă nu chiar ciudate pentru noi (alge, insecte – lăcuste, termite, ploşniţe, fluturi omizi).