Extras din curs
Ideea esentiala a acestui studiu are în vedere rolul important al managerului în
comunicarea organizationala întrucât este implicat, prin statusul sau si setul de roluri pe care le
îndeplineste, în toate nivelurile de comunicare. Într-o organizatie stilul de management influenteaza
foarte mult gradul de personalizare a comunicarii prin aceea ca, în functie de atitudinea
managerului, se adapteaza si se desfasoara totalitatea relatiilor interpersonale. Astfel, acesta poate
manifesta preferinte diferite fata de variate forme de comunicare, de regula în acord cu tipul de
management si structura organizatiei, selecteaza canalele comunicarii în functie de natura si scopul
mesajului, precum si în functie de facilitatile pe care le asigura, îndeosebi cele care privesc
rapiditatea schimbului de informatie, feed-back-ul imediat, întelegerea si evitarea dezacordului,
managerul poate creea în organizatie o atmosfera a dialogului sau una a ascultarii oarbe.
Indubitabil, orice organizatie nu se defineste numai prin produsele si/sau serviciile sale, ci si
prin abilitatea de a comunica a angajatilor sai si îndeosebi a echipei manageriale. Asociatia franceza
de comunicare definea comunicarea interna din organizatii ca fiind "un ansamblu de principii, de
actiuni si practici care vizeaza încurajarea comportamentelor de ascultare, de a face sa circule
informatia, de a facilita munca în comun si de a promova valorile companiei pentru a ameliora
eficacitatea individuala si colectiva"1.
Comunicarea manageriala reprezinta o forma a comunicarii interumane, un instrument de
conducere cu ajutorul caruia managerul îsi poate exercita atributiile specifice: previziune, antrenare,
organizare, coordonare, control evaluare2. Aceasta este circumscrisa comunicarii interne si externe a
organizatiei fiind rezultatul interrelationarii managerului cu subordonatii sau cu colaboratorii sai.
Ambii parteneri pot fi emitatori sau receptori si urmaresc, în egala masura, ca prin comunicare sa se
faciliteze îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Continuturile si sensurile comunicarii manageriale sunt puternic influentate de puterea ce
decurge din pozitia managerului în organizatie ceea ce face ca, în multe situatii, personalitatea lui sa
exercite o influenta considerabila asupra interlocutorului si chiar sa inhibe comunicarea, îndeosebi
cu subordonatii, dar si cu unii dintre cei cu care colaboreaza. Pentru multi dintre angajati el poate fi
1 Apud Stéphane Olivesi, Comunicarea manageriala, Tritonic, Bucuresti, 2005, p.78
2 Rodica Cândea, Comunicarea Manageriala, apud Vasile Tran, Irina Stanciugelu, Teoria comunicarii, Editura SNSPA,
Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, 2001, p.213
3
receptat doar ca primul reprezentant al autoritatii, pentru altii ca o persoana înteleapta care îndruma,
protejeaza, sustine si da sfaturi. Indiferent însa de situatie, prin intermediul proceselor
comunicationale pe care le sustine managerul, are loc un “transfer de sentimente”, de obicei
inconstient, ceea ce face din acesta fie un individ care inspira respect datorat competentei sau fricii,
un “model” de comportament social sau uman, fie i se atribuie imaginea de “parinte”, dar pe care,
din pacate, nu o are (nu poate sa o aiba) întotdeauna cu adevarat. Sentimentele pe care comunicarea
manageriala le induce sunt determinate, de regula, de continutul si dinamica relatiilor managersubordonat
care genereaza la cel din urma o atitudine “ambivalenta” - atât pozitiva cât si negativa.
Managerul, în calitate de emitator, trebuie sa constientizeze ca influenta pe care o exercita asupra
celor cu care comunica poate fi foarte puternica si ca exersând aceasta influenta îsi asuma o
responsabilitate morala considerabila. De aceea, atunci când se analizeaza eficienta proceselor
comunicationale în care este implicat managerul este foarte important sa se determine mai întâi ce
rol joaca fiecare participant, ce obligatii le revin în organizatie sau în afara ei, care este situatia si
contextul în care se deruleaza comunicarea, pentru a li se identifica consecintele.
Comunicarea manageriala se distinge de alte tipuri de comunicare în raport cu care are
anumite particularitati. De regula, acestea sunt generate de scopul, obiectivele si rolurile acestei
comunicari, de cadrul si structura organizationala, precum si de sistemul comunicational instituit
(directia fluxurilor si retelelor comunicationale). Totodata, comunicarea manageriala se supune
anumitor norme de etica specifice, care se regasesc în cultura organizationala, în politica
organizatiei si, evident, în etica individuala a managerilor3. Aceste particularitati dau masura uneia
dintre perspectivele de abordare a comunicarii organizationale: perspectiva manageriala care
analizeaza4, de regula, caracteristicile emitatorului (credibilitate, intentiile declarate sau pecepute de
receptor, preferinta de catre receptor sau similitudinea cu acesta), caracteristicile mesajului
(discrepanta fata de situatia curenta, structura mesajului, noutatea informatiei), caracteristicile
receptorului (atentia, personalitatea receptorului, actiunea si vointa acestuia etc).
Din cele prezentate mai sus rezulta ca procesul si produsele comunicarii manageriale au la
baza concepte, principii, standarde si reguli proprii, caracteristice, si ca îmbraca forme diferite în
functie de situatia si contextul în care se deruleaza comunicarea. Managerul competent nu comunica
la întâmplare si dupa bunul plac, ci conform unor cerinte si reguli determinate psihosocial în ceea ce
priveste actul de comunicare în sine si, la nivel de organizatie, el adopta anumite strategii de
comunicare ce vizeaza toti participantii cu menirea de a asigura implementarea strategiei
3 Vasile Tran, Irina Stanciugelu, op. cit., p.214
4 Cf. col. Adrian Petrescu, Praxiologia educatiei militare Nr.1/2000, p.15-19
4
organizatiei. Derularea actiunilor strategiei de comunicare va crea si va mentine un climat
comunicational de care va depinde productivitatea si capacitatea de schimbare a organizatiei si, în
final succesul acesteia.
Bibliografie
1. Chirita, Sofia, Psihologie manageriala. Modele de diagnoza si interventie, Casa de editura si
consultanta, 1996
2. Hariuc, Constantin, Psihosociologia comunicarii, Editura licorna, 2002
3. Hildebrant H.W., An executive appraisal of courses which best prepare one general
management, The Journal of Communication, 1982
4. Hinrichs J.R., Communications activity of industrial research personnel, Personnel
Psychology, vol.7, 1964
5. Miège, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Editura Polirom, Iasi, 2000
6. Col. Petrescu, Adrian, Comunicarea în organizatii. Caiet documentar-metodic, (În Praxiologia
educatiei militare Nr. 1/2000)
7. Peretti, André de, Legrand, Jean-André, Boniface, Jean, Tehnici de comunicare, Polirom,
2001
8. Prodan, Adriana, Managementul de succes. Motivatie si comportament, Editura Polirom, Iasi,
1999
9. Prutianu, Stefan, Manual de comunicare si negociere în afaceri, Editura Polirom, Iasi, 2000
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comunicarea manageriala.pdf