Legislație și tehnici comerciale

CURS 1

Cap I. LEGISLATIE COMERCIALA

1. Elemente fundamentale ale Dreptului Comercial Roman (DCR) si ale

Codului Comercial Roman (CCR)

Documete: - Codul Comercial Roman -> legi, decrete, norme, ordonante de Guvern

- INCOTERMS 2000 -> reglementari elaborate de Camera Internationala de Comert de la Paris

- GATT (General Agreement for Tariffs and Trade = Acordul General Pt Tarife si Comert)

- TWO (Trade World Organization)

CARTEA I

Despre comert in genere

Titlul I

Dispozitiuni generale

Art 1 Alin 1: In comert se aplica legea de fata.

Alin 2: Unde ea nu dispune se aplica Codul Civil.

Titlul II

Despre faptele de comert

1.1. Terminologie

“comert” – “commercium” <- cum + merx, mercis

(cu) (marfa)

In limbaj economic, comert=activitatea care consta in cumpararea de bunuri, servicii sau valori

pt a le revinde (transformate sau netransformate), pt a le inchiria sau pt a ceda folosinta sau avantajele lor in schimbul unui pret.

In limbaj juridic, in acceptiunea CCR, comertul are un inteles mai complex deoarece acesta cuprinde si intreprinderile de productie, de servicii, operatiuni bancare, precum si alte activitati conexe.

Obs !!! Intre cele 2 aliniate din art 1 din CCR apare o dilema. Solutia acesteia este jurisprudenta (totalitatea solutiilor date de instantele de judecata intr-un anumit domeniu) care a decis ca atunci cand CCR reglementeaza in mod complet o materie nu mai este necesar ca dispozitiile CCR sa fie completate cu cele ale Codului Civil.

1.2. Domeniu DCR

Conform CCR, Cartea I, Titlul II “Despre faptele de comert” art 3-6 si Cartea I, Titlul III “Despre comercianti” art 7-9, domeniul DCR, ca ramura a Dreptului Privat, cuprinde:

- norme legale ce reglementeaza actele si faptele de comert

- statutul juridic al comerciantului

Obs !!! Instituirea de norme legale speciale pt activitatea comerciala decurge din legile economice obiective ce o guverneaza.

Titlul III

Despre comercianti

Art. 7: Sunt comercianti aceia ce fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita si societate comuna

Art. 8: Statul, judetul si comuna nu pot avea calitatea de comercianti.

Legi economice obiective:

a) rapiditatea incheierii si executarii tranzactiilor comerciale

- esenta comertului

- marfurile trebuie sa circule cat mai rapid datorita caracterului lor perisabil si a fluctuatiilor preturilor si valutelor

- se introduce mecanisme pt nasterea, transmiterea si stingerea obligatiilor (efectele de comert, viramentul, contul curent)

- se utilizeaza pe scara larga transferal electronic de fonduri, carduri bancare

- se uzeaza de procedee rapide pt executarea silita a obligatiilor asumate (gajul comercial)

- se uzeaza de termene de prescriptie mai scurte

- se uzeaza de arbitraj in caz de litigiu

- se simplifica la maximum formalitatile de incheiere a contractelor

b) punctualitatea

- rapiditatea nu poate fi asigurata fara punctualitate

- obligatiile asumate la scadenta

- termenul stipulat pt executarea obligatiilor poate fi esential, cu consecinta rezolutiunii conventiei (conform art. 69 din CCR)

c) creditlu reciproc

- un comerciant are nevoie de timp pt a se achita de obligatiile asumate: de multe ori se oblige sa dea ce nu are inca, dar va avea la scadenta (credit comercial sub forma increderii in capacitatea de a-si executa la scadenta obligatia asumata)

- credit acordat de societatile bancare agentilor economici pt finantarea operatiunilor comerciale, de productie, distributie sau servicii

d) securitatea

- securitatea creantelor este o necessitate care decurge firesc din credit (creanta = dreptul unei personae de a cere debitorului sa-i dea, sa-i faca etc)

- facilitatea acordarii creditului implica o protectie sporita fata de pericolul neexecutarii la scadenta

CURS 2

Reglementarile prezentate anterior fac necesara o delimitare cat mai precisa a obligatiilor comerciale fata de obligatiile civile.

Criteriul obiectiv (criteriul de determinare a comercialitatii obligatiilor comerciale) consta in a descrie latura obiectiva a faptelor si actelor de comert (conform art 3, 5, 6 din CCR)

Criteriul subiectiv consta in instituirea prezumtiei ca obligatiile unui comerciant sun comerciale (conform art 4 din CCR).

Criteriul obiectiv are un caracter complementar fata de cel subiectiv si urmareste facilitarea probei caracterului comercial al unei obligatii.

Obs !!! 1. Cele 2 criterii servesc impreuna la delimitarea domeniului specific al DCR.

2. Considerant separate, fiecare criteriu este insuficient si imprecis.

Ex: Criteriul obiectiv nu da satisfactie in cazul actelor de uz frecvent (vanzare, mandate, deposit, inchiriere0 pot fi sau comerciale sau civile. Caracterul commercial al obligatiilor care rezulta din ele va fi determinat cu criteriul subiectiv

Criteriul subiectiv este imprecise daca se foloseste singur pt ca nu toate obligatiile asumate de comerciant sunt comerciale (conform art 4-5 din CCR).