Logistică

Conţinutul şi componentele logisticii

Termenul "logistică" a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar şi de aceea logistica militară este considerată precursoarea logisticii mărfurilor. La începutul secolului XX, logistica era considerată acea ramură a artei războiului, care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea armatelor.

În timpul celui de-al doilea război mondial, armatele participante au elaborat şi utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. Şi în prezent termenul logistică este utilizat pentru a defini activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor, inclusiv transportul şi cazarea acestora.

Totodată, în mediul militar, se utilizează şi conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formaţiunilor, mijloacelor şi activităţilor implicate de această componentă a artei militare.

În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, conceptele şi metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinţe de dezvoltare a activităţii economice. Firmele producătoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Reuşita în afaceri depindea aparent numai de capacitatea de a onora cererea pieţei, în special din punct de vedere cantitativ. Recesiunea economică din a doua jumătate a anilor '50 şi reducerea profiturilor firmelor i-au constrâns pe oamenii de afaceri să identifice sisteme de control al costurilor, apte să menţină sau să sporească eficienţa activităţii proprii. Astfel, numeroşi operatori economici au început să ia în considerare potenţialul nevalorificat din domeniul distribuţiei fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre firmele cliente din aval.

În prezent, mediul universitar şi de afaceri consideră logistica drept o resursă strategică a organizaţiei, o sursă de avantaje competitive, o competenţă care conectează întreprinderea cu clienţii şi furnizorii ei, prin intermediul a două fluxuri intercorelate – cel al mărfurilor şi cel al informaţiilor.

Sistemul logistic include următoarele componente majore:

a) distribuţia fizică. La interfaţa dintre furnizor şi clienţi, operaţiunile de distribuţie fizică asigură disponibilitatea produselor pentru clienţi. Obiectivele angrosiştilor şi detailiştilor sau aşteptările consumatorului/utilizatorului final sunt îndeplinite prin oferirea de utilităţi de formă, cantitate, timp şi loc. Distribuţia fizică include activităţi de transport, depozitare, gestiune a stocurilor, prelucrare a comenzilor clienţilor, ambalare, management al informaţiei etc.

b) susţinerea operaţiunilor. Se referă la ansamblul fluxurilor materiale şi informaţionale din interiorul organizaţiei, care au ca scop sprijinirea desfăşurării eficiente şi eficace a operaţiunilor, în conformitate cu obiectivele şi programele stabilite. Activităţile de susţinere se referă numai la fluxurile materiale din interiorul întreprinderii, între diferitele stadii ale procesului de producţie. Contribuţia logisticii în domeniul producţiei constă în asigurarea materialelor, componentelor, produselor în curs de prelucrare, în cantităţile necesare desfăşurării activităţilor de fabricaţie, în concordanţă cu programul de producţie stabilit.