Extras din curs
Studiul 1 - Natura si clasificarea riscului bancar
1.1. Definire si clasificare
În partea întâi am definit conceptul general de risc, conform caruia riscul reprezinta
probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru subiect. În cazul
specific al riscului bancar subiectul îl reprezinta institutia bancara. Având în vedere calitatea
acesteia de intermediar în relatia economii – investitii, prezentarea cadrului teoretic general al
riscului bancar presupune raportarea la un întreg ansamblu de elemente care compun aceasta relatie.
Astfel, riscul bancar trebuie privit ca un complex de evenimente cu consecinte adverse pentru
banca, de cele mai multe ori independente, prin faptul ca pot avea cauze comune sau prin faptul ca
producerea unuia poate genera în lant si alte evenimente adverse. O definitie simplificata a notiunii
de risc bancar se refera la valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe
care le suporta sau pe care le-ar putea suporta o institutie bancara.
Odata cu extinderea la nivel national si international a sistemelor traditionale de credit
pietele financiare au devenit mult mai fragile, gradul de incertitudine s-a accentuat, toate acestea
având drept suport multiplicarea riscurilor specifice sistemului financiar-bancar. Experienta a
dovedit ca o mare parte din problemele principale cu care se confrunta societatile bancare au drept
cauza accentuarea riscurilor. Aceasta se explica prin faptul ca evolutia viitoare a valorii activelor ca
si cea a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete, ea depinzând de factori ca: inflatia,
politica monetara, schimbarile în structura produsului national brut.
Exista un ansamblu de operatii si proceduri specifice generatoare de risc bancar. Pe lânga
acestea bancile trebuie sa faca fata unor riscuri ce nu le sunt specifice. De altfel legat de risc in
banci, trebuie acceptata ideea ca el decurge din fiecare tranzactie luata in parte, ca se asociaza
oricarui proces generat de activitatea bancara, ca majoritatea tranzactiilor bancare dau nastere la o
combinatie de riscuri, motiv pentru care un obiectiv major al managementului in banci il consituie
gestiunea riscului sistemic.9
S-au dezvoltat o multitudine de teorii cu privire la cauzele care stau la baza problemelor cu
care se confrunta bancile. Unele considera ca riscurile depind de variatiile nivelului veniturilor
prevazute si ale nivelului cheltuielilor acoperite din acestea. Sursele principale de venit sunt
constituite din dobânzile aferente plasamentelor efectuate, iar cea mai mare parte a cheltuielilor
sunt destinate onorarii dobânzilor la fondurile atrase. Atât veniturile cât si cheltuielile pot fi
estimate în functie de structura activelor si pasivelor, de operatiunile efectuate si de factorii macroeconomici.
Alte teorii consacra rolul principal factorilor macro-economici, ale caror variatii sunt
mai greu de anticipat.
În concluzie, cauza cea mai frecventa a pierderilor si insolvabilitatii institutiilor financiare
(întelegând prin aceasta incapacitatea de a-si achita datoriile financiare la scadenta) este data de
dificultatea de a face fata unor evenimente ce se pot produce, dar care nu au fost prevazute.
9 Ioan I Trenca, Metode si tehnici bancare. Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca. 2003, p 19-22.
• O abordare sistematica a principalelor categorii de risc specifice domeniului
financiar-bancar impune clasificarea acestora. În literatura economica pot fi întâlnite mai multe
variante de clasificare a riscului bancar. În cele ce urmeaza vom face referire la cele mai importante
dintre acestea.
Lumea financiara a zilelor noastre, puternica si foarte integrata, determina bancile sa faca
fata unui numar de riscuri complexe si strâns legate unele de altele:
- riscul de credit, respectiv riscul ca una din parti sa nu-si respecte pozitia;
- riscul de piata, presupune pierdere datorita variatiei generale si neasteptate a cursurilor pe
piata sau ratei dobânzii;
- riscul operational, pierdere datorata erorilor umane, actelor frauduloase sau absentei
controalelor interne;
- riscul juridic, respectiv riscul ce decurge din regimul juridic aplicabil unui contract;
- riscul de lichiditate, riscul ca o anumita pozitie sa nu poata fi vânduta rapid si fara pierderi
importante, din punct de vedere al pretului;
- riscul de reglementare presupune expunerea la riscul de piata si de credit în cursul
perioadei de plata;
- riscul specific, scaderea valorii unei pozitii, scadere nelegata de tendinta generala a pietei.
Specificul tranzactiilor internationale impune bancilor un comportament diferit; riscurile
asumate si metodele aplicate difera de la o categorie de tranzactii la alta.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Management Bancar.pdf