Management Calitate

Standardele din familia ISO 9000 pentru sisteme de management al calităţii, lansate în 1997, au adus Organizaţia Internaţională de Standardizare în atenţia managerilor tuturor tipurilor de întreprinderi, precum şi a administraţiilor publice din întreaga lume.

Este posibil ca faptul că ISO elaborează standarde voluntare din 1947 pentru aproape toate tipurile de industrii şi domenii tehnice să constituie o surpriză pentru numeroşi cititori.

ISO deţine o colecţie de peste 15 000 de standarde care furnizează soluţii inginereşti pentru aproape orice domeniu de activitate şi orice zonă tehnologică. Programul de lucru al organizaţiei este deosebit de vast, cuprinzând standarde pentru activităţi tradiţionale, precum agricultura şi construcţiile, trecând prin ingineria mecanică, până la dispozitivele medicale şi cele mai noi realizări ale tehnologiei informaţiei, precum codificarea digitală a semnalelor audio-vizuale pentru aplicaţii multimedia.

Cu excepţia standardelor din familia ISO 9000 şi a celor din familia ISO 14000, referitoare la managementul calităţii şi, respectiv, al mediului, majoritatea standardelor ISO au un caracter specific. Ele sunt documente care conţin specificaţii tehnice sau alte criterii specifice care sunt utilizate temeinic ca reguli, ghiduri sau definiţii, pentru a se asigura că materialele, produsele, procesele şi serviciile corespund scopului lor.

Atât standardele din seria ISO 9000, cât şi cele din seria ISO 14000, sunt cunoscute ca „standarde generice pentru sisteme de management”.

„Generic” înseamnă faptul că aceleaşi standarde pot fi aplicate de orice organizaţie, indiferent de mărimea sau de specificul activităţii sale, care realizează produse şi servicii în orice domeniu de activitate, indiferent că este o întreprindere, o unitate administrativă sau un departament guvernamental.

Sistemul de management este ceea ce o organizaţie întreprinde pentru a îşi desfăşura procesele sau activităţile cu scopul ca produsele sau serviciile sale să îndeplinească obiectivele pe care şi le-a propus.

Într-o organizaţie foarte mică, probabil nu există un asemenea sistem, ci numai un mod specific de organizare a activităţii. Este foarte posibil ca acesta să nu fie menţionat într-un document, el reprezentând numai concepţia directorului sau a proprietarului acesteia cu privire la organizarea producţiei. Cu cât organizaţia este mai mare şi numără mai mulţi angajaţi, cu atât este mai mare posibilitatea de a exista nişte proceduri scrise, instrucţiuni sau forme de înregistrare. Acestea ajută organizaţia îşi desfăşoară activitatea într-un mod ordonat şi structurat, astfel încât timpul, banii şi alte resurse să fie utilizate eficient.

Pentru a fi cu adevărat eficientă şi eficace, organizaţia trebuie să îşi sistematizeze modul de desfăşurare a activităţii. Acest lucru asigură că nimic important nu este omis şi că fiecare angajat ştie exact ce sarcini are de îndeplinit, când, în ce mod, de ce şi unde.

Standardele pentru sisteme de management furnizează organizaţiei un model de urmat pentru stabilirea şi funcţionarea sistemului de management. Acest model include caracteristici cu privire la care specialiştii din domeniu au ajuns la un consens şi care reprezintă stadiul actual al soluţiilor inginereşti. Un sistem de management care urmează modelul sau care este „conform cu standardul” este construit pe baza solidă a practicilor inginereşti. Standardizarea internaţională .Organizaţiile mari sau cele cu procese complicate nu ar putea funcţiona bine fără sisteme de management, indiferent dacă acestea poartă altă denumire. Firmele din domeniul aeronauticii, al construcţiilor de automobile, al apărării sau al dispozitivelor medicale utilizează sisteme de management de multă vreme.

Standardele din seria ISO 9000 şi ISO 14000 pentru sisteme de management au făcut disponibile aceste practici de succes pentru toate organizaţiile, în vederea îndeplinirii obiectivelor lor în domeniul calităţii şi al mediului.

Examinând mai îndeaproape familia de standarde ISO 9000, vom constata că aceste standarde reprezintă un consens internaţional cu privire la bunele practici de management, cu scopul de a asigura că, în repetate rânduri, o organizaţie este în măsură să realizeze bunuri şi servicii care satisfac cerinţele clientului cu privire la calitate, precum şi pe cele ale reglementărilor aplicabile când organizaţia îşi propune să sporească satisfacţia clientului şi să îşi îmbunătăţească performanţele, urmărind atingerea acestor obiective.

Aceste bune practici au fost sintetizate într-un set de cerinţe standardizate pentru un sistem de management al calităţii, cu privire la activitatea desfăşurată, dimensiunea organizaţiei sau sfera în care activează – sectorul privat sau cel public.