Extras din curs
1. CONCEPtII Sl TENDINtE PRIVITOARE LA MANAGEMENT
1.1. Etimologia si semnificatiile conceptului de management
Managementul derivă de la latinescul‚ „manus” (mână) si ca expresie literară „manevrare”,
„pilotare”. Cine realizează această manevrare sau pilotare? Managerul este chemat să organizeze
această manevrare sau pilotare participând nemijlocit la organizarea si efectuarea actiunii
manageriale. Al. Graur subliniază faptul că managementul derivă de la latinescul „manus” (mână) si
reprezinta ca expresie literara “manevrare”, „pilotare".Apoi s-a format în limba italiană „mannegio”
(prelucrarea cu mâna), de unde prin intermediul cuvântului francez „manége” a trecut în limba
română cu semnificatia de „Ioc unde sunt dresati caii”. Din franceză, cuvântul a fost împrumutat de
limba engleză sub forma verbului „to manage” care înseamnă a administra, a conduce. Englezii au
derivat apoi „manager” si „management”, ceea ce ar însemna „conducător” si „conducere”. Se
observă că verbul englez „to mange” are aceeasi rădăcină ca si termenul românesc „manej” si cel
italian „maneggio” si anume termenul latin „manus’’, adică mână. Trebuie precizat faptul că
termenul italian „maneggiare”, mai are o rădăcină si anume verbul „maneggiare” si care se traduce
prin a mânui.
In limba engleză verbul „to manage”, cu substantivul derivat „management” a avut initial sensul
de a mânui, de a struni caii.
Cu timpul, verbul „to manage” a trecut din sfera sportivă a strunirii cailor în domeniul artei
operative si a stiintei militare.
Termenul management nu îsi află împlinirea vocatiei în domeniul economicului nici în
secolul al XVIII-lea.
Desi nu a căpătat utilizare în domeniul economicului, termenul management a fost totusi folosit
în acest timp în sfera politicului si în domeniul ziaristicii, administratiei publice.
1.2. Rolul managementului în lumea modernă
Problemele de management constituie un imperativ acut, de natură să determine esecul sau
succesul aplicării unui mecanism economic. Oamenii au devenit constienti de faptul că managementul
poate constitui un obiect de studiu, o disciplină care poate fi învătată, dezvoltată si ameliorată,
cercetată si predată.
Aspectele semnificative legate de management sunt următoarele:
- este o preocupare atât de importantă încât este îndreptătit la statutul stiintific si teoretic.
- ca teorie si practică constituie de fapt o cale stiintifică de rezolvare a problemelor puse conducerii
în conditiile complexitătii interdependentelor si schimbărilor care caracterizează lumea
modernă dinamică.
- asigură descoperirea adevăratelor probleme si formularea lor corectă, înlăturarea falselor
probleme, stabilirea scopurilor, a obiectivelor si prioritătilor, precum si abordarea sistematică,
ratională, în vederea obtinerii de rezultate reale.
1.3. Universalitatea managementului
În abordarea universalitătii managementului trebuie avute în vedere cele două laturi ale
acestuia: a) latura tehnico – organizatorică; b) latura social-economică.
2
a) latura tehnico - organizatorică a managementului decurge din caracterul oricărui
proces de muncă si care reprezintă managementul tehnicii si al tehnologiei de fabricatie.
b) latura social - economică a managementului se referă la esenta economică a managementului
productiei, la pârghiile economice folosite, la formele si metodele managementului, la aspectele
concrete ale stimulentelor materiale si morale, gradul de autonomie, initiativa si răspunderea
personală si colectivă.
1.4. Managementul între artă si stiintă
Ceea ce rămâne precumpănitor în activitatea managerială, crede Drucker, este faptul că
inteligenta managerilor are de a face cu oameni, mai mult decât cu forte materiale sau cu fapte
conjuncturale. Ceea ce este esential, prin urmare, este personalitatea managerului, capacitatea acestuia
de a se purta cu oamenii, cu salariatii si cu clientii întreprinderii respective.
Eficienta managerului este corelată cu posibilitatea lui de a asigura întreprinderii randamentul
necesar. Să vedem ce reprezintă un manager eficient?
Managerul este un om care îsi asumă răspunderea orientării obiectivelor si resurselor unei
societăti comerciale în vederea obtinerii celor mai bune rezultate cu putintă. De asemenea,
organizează munca salariatilor săi în vederea unei cât mai adecvate productivităti. Să vedem în ce
măsură putem afirma că managementul este stiintă.
Drucker este destul de reticent în această privintă. Pentru el managementul este, incontestabil, o
disciplină specifică întrucât cercetează o serie de probleme specifice fundamentale în arta conducerii.
Managementul nu este numai un ansamblu de cunostinte verificate, ci si realizare.
Drucker precizează faptul că managerul poate fi capabil să realizeze mari randamente în
productie, însă există tendinta ca acesta să degenereze într-un birocrat, ajungând să fie incapabil să-si
înteleagă salariatii.
Fiind cel mai important vector social al progresului, managerul trebuie:
- să-si justifice în continuare această functie,
acest rol social, prin crearea si extinderea unei clientele constante pentru desfacerea produselor sau
serviciilor;
- să înteleagă psihologia umană a clientelei, întrucât fără clientelă întreprinderea nu
poate exista;
- să nu piardă din vedere profilul exact al întreprinderii, obiectivele în ierarhia lor
elastică, directia de dezvoltare.
În privinta raportului dintre stiintă si artă în management si-au expus punctul de vedere
numerosi oameni de stiintă printre care enumerăm: E.Brech, Vasile V. Popescu, Mircea Malita,
Frederick W. Taylor, Philip W. Shay, Cornel Popa, C. Pintilie. Opiniile prezentate de acestia sunt
destul de controversate.
Mircea Malita1 sustine că managementul este o artă veche, asa cum majoritatea îndeletnicirilor
omenesti au fost la început arte.
Mircea Malita2 defineste următoarele concepte generale în management:(1) sisteme; (2)
obiective; (3) resurse; (4) procese; (3) optimizare: (6) autonomia; (7) adaptabilitatea; (8)
organizarea (9) planul; (10) incluziunea; (11) informatia; (12) modelul; (13) verificarea; (14)
decizia; (15) controlul.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Management General.pdf