Management Portuar

Obiective

Disciplina se adresează studenţilor Facultăţii de Drept, Specializarea Administraţie Publică, având ca scop principal realizarea pregătirii în domeniul managementului portuar. Cursul răspunde necesităţii de dezvoltare şi adâncire a pregătirii în domeniul derulării activităţii portuare. În acelaşi timp, conţinutul disciplinei contribuie la realizarea unei clarificări superioare asigurând pregătirea teoretică şi practică în privinţa fenomenelor legate de managementul portuar. Acestă orientare este asigurată de studiile de caz care sunt orientate spre rezolvarea unor situaţii legate de administrarea teritoriului portuar şi a zonelor libere.

INTRODUCERE

În actualul context al globalizării economiei mondiale, care a determinat schimbări de fluxuri comerciale şi în structuctura de transport, au apărut modificări şi sub aspectul locurilor de deservire a mijloacelor de transport, care pentru cele maritime se realizează în porturi.

Cursul îşi propune să evidenţieze aspectele de ordin calitativ şi de încadrare a porturilor maritime ca entităţi comerciale, cu particularităţile lor manageriale, având în vedere rolul lor lucrativ şi concurenţial.

I. Portul ca unitate operativă multifuncţională

1.1. Noţiuni de bază, clasificare

Porturile maritime sunt adăposturi naturale sau artificiale situate în zona litorală, în băi, golfuri, la gurile de vărsare ale fluviilor sau în alte locuri convenabile, care, în urma unor lucrări hidrotehnice şi industriale speciale şi a unor măsuri organizatorice riguroase, pot asigura intrarea şi ieşirea navelor, adăpostirea lor contra valurilor şi vânturilor, aprovizionarea, întreţinerea şi repararea acestora şi efectuarea tuturor operaţiunilor portuare implicate de transportul maritim sau de destinaţia specifică a fiecărui port.

Porturile maritime se pot clasifica după aşezarea lor geografică, după destinaţie, după importanţa comercială, după întindere şi după alte criterii economice sau de specializare.

După aşezarea geografică, porturile maritime pot fi porturi la litoral şi porturi maritime-fluviale.

În zonele geografice cu maree, porturile din categoriile de mai sus pot fi: deschise, când acvatoriul lor rămâne direct expus acţiunii fenomenelor de maree, de regulă pentru amplitudinea mareei sub 5m; ecluzate sau semiecluzate, în genere pentru amplitudinea mareei peste 5m; mixte, care au bazine închise în ecluze sau porţi, iar altele deschise acţiunilor mareei, în special cele mai apropiate de intrarea portului.

După destinaţie, porturile maritime se clasifică în porturi comerciale, militare şi speciale.

După întindere şi gradul de dispersare al acvatoriului şi frontului de operare, unele porturi au caracter unitar, concentrat, iar altele se prezintă sub forma unui complex portuar, în unităţi cu bazine de operare dispersate pe mari întinderi, mai ales cele maritime – fluviale.

1.2. Descrierea părţilor componente ale portului

Elementele principale ale unui port sunt: acvatoriul, teritoriul, fronturile de acostare.

Acvatoriul reprezintă suprafaţa ocupată de apă a portului.

Teritoriul cuprinde întreaga zonă care înconjoară acvatoriul pe care sunt amplasate magaziile, depozitele, şantierele, atelierele de reparaţii, birouri ale diverselor sectoare, clădirile autorităţii portuare, căi de comunicaţii etc.

Fronturile de acostare sunt constituite din ansamblul cheiurilor de acostare.

1.3. Funcţiile principale ale portului maritim modern

În etapa actuală sunt evidente trei funcţii principale ale portului maritim modern:

1. funcţia de transbordare;

2. funcţia de depozitare;

3. funcţia tehnică de prelucrare industrială.

1.Transferarea mărfurilor de pe navele maritime la uscat şi invers este în prezent funcţia principală portuară, fiind destinată să asigure condiţiile optime posibile pentru scurgerea fluxului de mărfuri de la expeditor la destinatar. Această operaţie complexă care cuprinde atât etapele navă-cheu (şlep), cheu-navă, cât şi celelalte activităţi de manipulare şi tranzitare a mărfurilor în incinta portului trebuie să se desfăşoare fără strangulări şi fără întârzieri în viteza de circulaţie.

2. Uriaşele cantităţi de mărfuri transbordate în marile porturi maritime, în tranzit sau pentru prelucrare în zonele adiacente, au creat porturilor şi o importantă funcţie de depozitare.

Funcţia de depozitare se manifestă sub forma depozitării tranzitorii şi depozitării de înmagazinare.

3. Numeroase din marile porturi ale lumii au concentrat în perimetrul lor sau în zonele imediat învecinate, ori şi mai îndepărtate dar legate prin ape interioare navigabile cu portul de bază, puternice unităţi ale industriei grele, în special pentru prelucrarea materiilor prime de masă (rafinării pentru produsele petroliere, combinate siderurgice, complexe ale industriei chimice şi de prelucrare a cerealelor), cât şi mari unităţi ale industriei construcţiilor de maşini, inclusiv şantiere navale.

În concluzie, se poate spune că un mare port maritim modern îndeplineşte concomitent funcţii de tranzit către căile maritime şi terestre, dar şi funcţii complexe de terminal maritim, unitate organizatorică de perfecţionare a tranzitării, cât şi prelucrarea locală sau zonală a unor mărfuri de masă, fapt care duce la dezvoltarea economico-industrială a zonei adiacente.

II. Amenajări şi instalaţii portuare

2.1. Amenajări interioare ale porturilor

Amenajările interioare ale porturilor se prezintă sub următoarele aspecte:

• fronturi de acostare deschise;

• bazine;

• moluri.

Fronturile de acostare deschise, sunt, de fapt, cheiuri de piatră sau de lemn, unul de-a lungul altuia şi se construiesc mai ales în porturile unde configuraţia coastei permite înşirarea lor şi mai ales, în porturile fluviale sau maritime fluviale unde ele se pot întinde de-a lungul fluviului pe ambele maluri. Sunt economice din punct de vedere al construcţiei lor, dar din cauza lungimii lor întind mult liniile de comunicaţii care fac legătura dintre port şi interior.

Bazinele portuare se construiesc în interiorul acvatoriului şi când configuraţia coastei nu permite construirea fronturilor deschise de acostare de mare întindere. Se delimitează după nevoile operative sau după configuraţia construcţiilor de apărare exterioară. Construcţia bazinelor trebuie să fie astfel executată încât să permită o intrare cât mai uşoară a navelor, iar spaţiul lor să nu creeze greutăţi de manevră pentru nave. În unele porturi anumite bazine sunt prevăzute cu ecluze de închidere la mareea joasă iar în alte porturi există bazine cu posibilităţi de încărcare-descărcare de la navă la navă.

Molurile sunt construcţii de cheiuri perpendiculare sau oblice pe fronturile de acostare în formă de pieptene şi care, prin poziţia lor măresc lungimea frontului de acostare. Molurile pot fi late, de tip european, având amenajări de magazii şi platforme amplasate pe ele sau de tip american, înguste, pe care de obicei nu sunt amplasate magazii, platforme etc., ci numai căi de comunicaţie rutiere sau feroviare.

Danele de acostare sunt unităţi divizionare ale frontului de acostare, cu lungimi de peste 50m, la peste 200m, unde navele au mijloace suficiente şi eficace de acostare şi legare, fie de cheu, fie de pereţii verticali ai cheiului.