Managementul Proiectelor

CAPITOLUL I

ELEMENTE INTRODUCTIVE SI DEFINIRI CONCEPTUALE

1.1. Elemente introductive

Operaţionalizarea elementelor ştiinţifice nu este posibilă fără punerea în valoare a celei mai importante resurse, singura cu efect creator şi inovator, resursa umană. Creând această posibilitate managementul devine o artă ce constă în măiestria managerului de a aplica la realităţile diferitelor sisteme, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice. 1

Deşi este o ştiinţă de sinteză, caracterul său economic decurgând din însăşi menirea sa, aceea de creştere a eficienţei economice, managementul are şi un caracter multidisciplinar, determinat de încadrarea a unor categorii şi metode sociologice, matematice, psihologice, statistice, juridice, etc. În timp se manifestă o tendinţă de amplificare a acestei caracteristici ca urmare a fundamentării ştiinţifice a managementului pe o concepţie sistemică în condiţiile dezvoltării rapide a numeroaselor ştiinţe şi a schimbărilor de mediu organizaţional.

Evoluţia înregistrată în cadrul proprietăţii private, ritmul rapid al înnoirii în tehnică şi tehnologie, creşterea nivelului de cultură, pregătirea profesională a salariaţilor, schimbarea poziţiei lor sociale sunt elemente care pun în evidenţă manifestarea managementului ca stare de spirit si necesitatea promovării mai multor forme de management. Concomitent cu accentuarea caracterului naţional şi sectorial al managementului creşte şi universalitatea acestuia.

În funcţie de specificul domeniului s-au impus adaptări şi transformări de concepte, metode, tehnici şi instrumente manageriale din domeniul activităţii industriale unde a apărut şi s-a dezvoltat managementul ştiinţific, astfel încât vorbim astăzi de management bancar, financiar, al serviciilor publice, al resurselor umane, al proiectelor etc.

Definirea noţiunii de metodă a conducerii s-a impus datorită faptului că în literatura de specialitate se încadrează uneori în noţiunea de metodă de management o serie de teorii, sisteme sau discipline cum sunt teoria deciziei, teoria informaţiei, cibernetica, ergonomia, iar în alte cazuri se pune semnul egalităţii între metode de management şi unele principii de management,

1 Andres S., Managementul resurselor umane, Ed. Eftimie Murgu, Resita, 2005

ca delegarea de autoritate, pornindu-se de la asigurarea legăturilor necesare în cadrul structurii organizatorice se ajunge la „managementul prin comunicare”. 2

Principiul de management reprezintă elementul fundamental, ideea de bază care exprimă sintetic un ansamblu de coordonate şi criterii pe care se bazează activitatea de conducere şi care-i imprimă acesteia caracterul ştiinţific(principiul concordanţei, conducerii în echipă, motivării eficienţei.

Un principiu de management poate influenţa într-o măsură determinată o metodă de conducere, dar el nu este singurul principiu pe care îl are în vedere aceasta, după cum acelaşi principiu este luat în considerare, în măsură mai mare sau mai mică, de mai multe metode de conducere.

Principiul conducerii în echipă de exemplu, este luat în considerare în marea majoritate a metodelor de management, managementul pe bază de plan, managementul prin proiecte, managementul prin excepţie, dar acestea ţin seama şi de multe alte principii de conducere.

Conceptul de management este ideea generală ce reflectă just realitatea şi caracterizează o anumită metodă de management.

Obiectivele cheie, motivaţia, antrenarea, excepţia sunt concepte care asigură metodelor de management un caracter ştiinţific şi o eficienţă sporită, putând în unele cazuri să aibă un rol determinant în cadrul metodei, conducând la diferenţierea acesteia faţă de altele prin caracterul specific ce îl imprimă, cum este cazul managementului prin obiective, managementului prin excepţie.

Tehnica de management trebuie înţeleasă ca fiind ansamblul de procedee şi instrumente folosite de conducerea unităţii economice, în condiţiile aplicării unei metode, pentru a asigura realizarea acţiunii propuse în mod cât mai eficient.

Metoda, în general, constituie procedeul folosit pentru atingerea unui obiectiv. Ea sugerează deci calea de urmat, sau drumul de parcurs, pentru obţinerea unui rezultat, atingerea unui scop sau obiectiv.

Metoda de management se concretizează în procedee, tehnici şi instrumente de lucru. Ca atare, metoda de management nu se poate rezuma la aplicarea unui singur principiu de conducere, după cum nu se confundă cu ramura de ştiinţă ce furnizează o anumită tehnică, un anumit procedeu sau instrument folosite în cadrul metodei de management.

2 Andres S., Bazele managementului, Ed. Eftimie Murgu, Resita, 2005

Pentru utilizarea eficientă a diferitelor metode de management s-a impus o grupare, o clasificare a lor, după criterii care să permită identificarea caracterului lor şi posibilităţile de utilizare într-un domeniu sau altul de activitate. Criteriile principale după care se justifică o clasificare a metodelor de conducere sunt următoarele: sfera de aplicabilitate; domeniul de aplicare; obiectivul urmărit; disciplina a cărei teorie o utilizează în principal.

Ultimele trei criterii de clasificare conduc la gruparea metodelor după elemente cunoscute cum sunt funcţiunile organizaţiei, funcţiile managementului, obiectivele de urmărit (creşterea volumului producţiei, creşterea productivităţii muncii, ridicarea nivelului calităţii produselor, reducerea costurilor de producţie, sporirea volumului de beneficii), şi de aceea vom exemplifica doar clasificarea după criteriul sferei de aplicabilitate.

După sfera de aplicabilitate metodele de management se împart în: metode generale şi metode specifice.3

Metodele specifice de management au o sferă de aplicabilitate mai restrânsă, se aplică eficient într-un domeniu sau altul de activitate (tehnica Delphi- în previziune, zero – defecte - în probleme de calitate, rotaţia în posturi - în probleme de personal, clinica costurilor - în analiza costurilor de producţie). Acestea sunt eficiente doar în unele domenii de activitate, iar în multe domenii practic nici nu pot fi utilizate, ele limitându-se de regulă la nivelul managementului compartimentelor de muncă.

Metodele generale de management sunt acelea care pot fi aplicate atât la nivelul întregii organizaţii, cât şi la cel al compartimentelor, în toate domeniile de activitate din unitatea economică şi la toate nivelurile ierarhice.