Riscurile întâlnite în activitatea unei întreprinderi

1. ÎNTREPRINDEREA-DEFINIȚII ȘI CARACTERISTCI

Întreprinderea este un agent economic a cărui funcție principală este aceea de a pune la dispoziția utilizatorilor potențiali, bunuri sau servicii comercializabile. Ea mai poate fi definită și ca unitatea economică care dispune de personalitate juridică și desfășoară un anumit tip de activitate.

Întreprinderea se caracterizează printr-o organizare tehnologică specifică, prin capacitatea ei de a produce anumite bunuri și servicii, prin gestiunea și conducerea unică, precum și prin unitatea sa financiară. Este cea mai mică unitate legal constituită care dispune de autonomie decizională (posedă personalitate juridică, ține contabilitate proprie și întocmește bilanț contabil pe care îl dispune la organele financiare) și este organizată să desfășoare, în unul sau mai multe locuri, una sau mai multe activități pentru producerea de bunuri și/sau servicii.

Raporturile întreprinderii cu terții se desfășoară pe bază de contract, iar raporturile cu statul numai în baza prevederilor legilor adoptate.

În economia românească întreprinderea apare fie sub forma societăților comerciale, fie sub forma regiei autonome, diferența între cele două fiind dată numai de caracterul proprietății.

Patrimoniul societăților comerciale este în proprietate privată, în timp ce patrimoniul regiei autonome este proprietatea de stat.

Ambele forme de întreprindere funcționează la fel, atât în privința organizării raporturilor cu terții, cât și în ceea ce privește raporturile cu Statul.

Potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind înființarea și funcționarea societăților comerciale, acestea pot fi de patru feluri:

- societăți în nume colectiv (SNC)

- societăți în comandită (simplă și pe acțiuni)

- societăți pe acțiuni (SA)

- societăți cu răspundere limitată (SRL).

Întreprinderea reprezintă o unitate economica, producătoare, de baza, ce se caracterizează prin:

- un gen specific de activitate, funcționalitate și organizare tehnologică;

- capacitatea de a produce anumite bunuri, de a se conduce și autogestiona;

- autonomie financiară.

Peter Drucker - considera că firma reprezintă "o mașină de maximizat forțele umane".

Alain Cotta - susține că întreprinderea este "un ansamblu de factori de producție reuniți sub activitatea unui individ sau a unui grup, cu scopul obținerii unui profit bănesc ( câștig ), ca urmare a producerii de bunuri și servicii destinate pieței, vânzării cu profit".

Aceasta definiție se numară printre cele mai remarcate, pentru că se referă la factorii de producție (input-urile) și la ieșirile de bunuri și servicii (output-urile).

Victor Beretta - aseamănă firma cu "un sistem deschis, de tip biologic, care transformă resurse variate în vederea atingerii obiectivelor esențiale si existând în simbioza cu mediul său ambiant".

Gyorg Wőhe - definește întreprinderea ca fiind "o unitate economică pe deplin organizată, în care factorii de producție sunt combinați rațional, în scopul producerii de bunuri materiale și de a pune la dispoziție servicii destinate pieței".

2. RISCUL - CONCEPT ȘI TRĂSĂTURI SPECIFICE

Creșterea complexității relațiilor structurale ale întregului sistem economico-social, la care se adaugă dezvoltarea științei și tehnologiei, au creat mutații importante în modul de abordare a aspectelor teoretice și practice ale noțiunilor de risc și incertitudine la nivel de firmă.

Pe prim plan, s-au impus aspectele privind conținutul și semnificația practică a conceptelor de risc si incertitudine în general, opiniile diferiților specialiști în acest domeniu fiind extrem de diverse. Astfel, riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la modificările de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afectează activitatea unei firme are ca principală sursă instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) și incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fără costuri ridicate efectele generate de această evoluție continuă a mediului în care acționează.

În acest sens, o activitate rentabilă în prezent poate deveni nerentabilă în viitor, ca urmare a modificării nefavorabile a condițiilor de mediu. Rezultă, astfel, că riscul este o caracteristică permanentă a activității unei firme, aceasta trebuind să implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care să evidențieze rapid modificările apărute și măsurile de intervenție.

Din punct de vedere probabilistic, riscul reprezintă variabilitatea profitului față de media profitabilității din ultimii ani. Aceasta accepțiune este foarte importantă în realizarea previziunilor, în care "riscul se estimează ca variabilitate a profitului în raport cu speranța de rentabilitate". În acest caz, drept criteriu de definire s-au ales oscilațiile profitului față de o medie, considerându-se că realizarea unor profituri viitoare mai mici decât nivelul mediu, considerat ca nivel de referință, poate sa conducă la apariția unor situații de criză și să afecteze negativ activitatea economică.

În definiția dată de OCDE, se apreciază că "riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecințe nedorite să se producă".

Standardele Internaționale de Contabilitate consideră că riscul reprezintă varietatea rezultatelor obținute. Ajustarea în funcție de risc poate implica creșterea valorii la care este estimată o datorie. În evaluarea rezultatelor și cheltuielilor afectate de condiții de incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenței, pentru a nu supraevalua activele și a subevalua datoriile. Totuși, elementele de incertitudine nu justifică constituirea unor provizioane excesive sau subevaluarea obligațiilor.

În “Dicționarul explicativ al limbii române”, riscul este definit ca fiind “posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, pericol posibil”.

În “Lexiconul de Finanțe-Credit, Contabilitate și Informatică financiar-contabilă”, cele două

sensuri ale riscului sunt sensul de pericol posibil și sensul de eveniment viitor, dar nesigur, ce provoacă daune și care formează obiectul operațiunilor de asigurare.

Într-o altă accepțiune, riscul este un eveniment viitor și probabil, a cărui producere ar putea

provoca anumite pierderi.

El poate fi previzibil, atunci când factorii care ar aduce pierderi pot fi prevăzuți cu anticipație, și imprevizibil, determinat de situații fortuite.

Chiar și în cazul riscurilor prevăzute mărimea pagubei nu poate fi stabilită anticipat, cu precizie ridicată.