Managementul Transferului de Tehnologie

Tehnologia

- reprezintă totalitatea cunoştinţelor prin aplicarea cărora se realizează cu o probabilitate prevăzută obiectivul planificat şi având un nivel de performanţă definit

- desemnează ansamblul cunoştinţelor de specialitate care au legătură cu producţia şi care se referă în mod nemijlocit la procesul de producţie (de exemplu, inovarea modului de a fabrica un produs) sau la produsele rezultate (realizarea unor produse noi sau modificări ale celor existente), precum şi la activităţile manageriale, comerciale, financiare, bancare).

In principal, conceptul de tehnologie acoperă două categorii tehnologice:

- prima ca ansamblul complex de principii fizice, materiale, mijloace tehnice, metode şi procedee pentru atingerea unor obiective

- cea de a doua, ca mulţime ordonată de procedee, operaţii şi mijloace de transformare asociate, menite să genereze bunuri sub formă de produse şi servicii.

Definiţia Comisiei Europene a Naţiunilor Unite pentru Europa

- tehnologia reprezintă un produs, o categorie de produse determinate, prin întreg ansamblul sau o parte din cunoştinţele tehnice necesare la elaborarea, fabricarea, funcţionarea, întreţinerea şi comercializarea acelor produse sau anumitor elemente, ca şi orice combinaţie a acestor operaţii; dacă este vorba de tehnică sau de procedee tehnologice poate fi definită prin ansamblul sau o parte din cunoştinţele tehnice necesare la elaborarea sau funcţionarea lor.

In viziunea Comisiei Economice Europene – organism al Organizaţiei Naţiunilor Unite, transferul de tehnologie desemnează “o relaţie economică contractuală între două sau mai multe întreprinderi de naţionalităţi diferite care se întinde pe o perioadă îndelungată şi care are ca efect crearea unei comunităţi de interese în scopul completării de activităţi incluzând: concesionarea de licenţe şi furnizarea de materiale, crearea de tehnologii noi, schimbul de informaţii despre tehnicile şi tehnologiile utilizate, producţia şi comercializarea produselor rezultate”.

Cea mai completă definiţie referă transferul de tehnologie

- ca activitatea de a disemina informaţii, de a explica, transfera cunoştinţe, a acorda consultanţă şi a comunica cu persoane care sunt experţi în domeniu despre rezultatele cercetării fundamentale, aplicative şi precompetitive, într-un asemenea mod încât să crească şansa aplicării unor asemenea rezultate, cu condiţia să existe un proprietar al rezultatului.

Termenul de transfer de tehnologie (TT) face referire la categorii importante legate de schimbarea tehnologică:

• cercetarea precompetitivă - transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme, documentaţii pentru noi produse, procese sau servicii (chiar dacă acestea sunt destinate vânzării sau utilizării) şi care includ fabricarea modelului experimental şi a primului prototip (care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale).

• cercetarea competitivă - transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese sau servicii care pot răspunde direct cerinţelor pieţei; include şi activitatea de inginerie a sistemelor, inginerie şi proiectare tehnologică.

• cercetarea tehnologică - cercetare precompetitivă şi competitivă privite împreună, care conţin activităţi de transfer tehnologic şi valorificare a invenţiilor, prin care se realizează dezvoltarea, aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării în economie şi societate şi care au ca scop introducerea şi materializarea de noi produse, procese şi servicii şi perfecţionarea celor existente.

• dezvoltarea experimentală - activitatea sistematică bazată pe cunoştinţe deja existente obţinute din cercetare şi/sau experienţă practică care este direcţionată spre producerea de noi materiale, produse sau dispozitive, spre introducerea de noi procese, sisteme şi servicii sau spre perfecţionarea celor existente.

Categorii adiacente pe care cadrul juridic privind schimbarea tehnologică le stabileşte ca forme de manifestare ale creativităţii tehnologice: inovaţia, invenţia şi descoperirea.

• Invenţia presupune rezolvarea tehnică a unei probleme economice sau de altă natură, care aduce noutate în domeniu, faţă de stadiul cunoscut al tehnicii din ţară sau străinătate. Invenţiile sunt necesare, dar nu şi suficiente pentru schimbarea tehnologică (pentru ca ele să se manifeste ca atare ele ar trebui exploatate şi trebuie să producă rezultate economice, acceptate pe piaţă).

• Inovaţia reprezintă aplicaţia unei noi realizări tehnice care rezolvă o problemă economică şi este concretizată în plan comercial, într-un produs, proces, serviciu. Aceasta se exprimă prin ideea de folosire a unui principiu ştiinţific sau de aplicare a unor cunoştinţe tehnologice pentru crearea unor aplicaţii inedite.

• Descoperirea constă în procesul prin care se constată existenţa unor însuşiri sau fenomene necunoscute până la acel moment, din realitatea înconjurătoare, obiectiv existentă.

Inovarea

- reprezintă un produs (bun sau serviciu) nou sau semnificativ îmbunătăţit lansat pe piaţă sau introducerea în propria întreprindere a unui proces nou sau semnificativ îmbunătăţit.

- este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, noi combinaţii ale tehnologiei existente sau utilizarea altor cunoştinţe dobândite de întreprindere.

- poate fi dezvoltată de întreprinderea inovativă sau de altă întreprindere. Nu vor fi considerate ca inovări vânzările de produse inovative ale unei întreprinderi care au fost realizate sau dezvoltate anterior de către alte întreprinderi.

O întreprindere poate avea inovare de produs chiar dacă acesta nu este nou pentru piaţă, dar este nou pentru întreprindere.

poate avea inovare de proces, chiar dacă ea nu este prima care a introdus procesul pe piaţă.

- Inovări de produse

- se referă la bunuri sau servicii cu caracteristici sau intenţii de utilizare care diferă semnificativ de produsele precedente realizate de întreprindere: schimbări semnificative în specificaţiile tehnice, în componente şi materiale, software încorporat, utilizare prietenoasă sau alte caracteristici funcţionale.

- Spre deosebire de inovările de proces, ele se vând direct clienţilor.

- Inovări de procese

- pot fi atât în sectorul industriei cât şi în sectorul serviciilor şi includ metode de producţie noi sau semnificativ îmbunătăţite, sisteme de transport şi distribuţie.

- includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament şi/sau software, intenţionând să îmbunătăţească calitatea, eficienţa sau flexibilitatea unei activităţi productive sau a unei activităţi de aprovizionare, şi să reducă riscurile privind siguranţa mediului ambiant.

- Inovările organizatorice

- implementarea unor schimbări noi sau semnificative în structura întreprinderii sau în metodele manageriale în scopul îmbunătăţirii folosirii cunoştinţelor acumulate a calităţii bunurilor şi serviciilor sau a eficienţei procesului muncii