Organizația Viitorului

I : OPINII GENERALE.

1)Caracteristica esentială, dominantă, a secolului XXI este SCHIMBAREA.

2)SCHIMBAREA accentuiază reinoirea, dar şi incertitudinea şi riscul.

3)Reinoirea, comprimarea incertitudinii şi gestiunea riscului nu se pot face

decât prin amplificarea cunoaşterii.

4)Acestea sunt explicaţiile ,,exploziei,, publicaţiilor unor autori celebri în lumea

contemporană, apărute mai ales după anul 2000, care au ca obiect SCHIMBAREA şi implicaţiile

ei în organizaţia viitorului şi managementul acesteia( şi nu numai).

5)Schimbările previzibile prezentate de Peter Drucker unui interlocutor al său, l-au făcut pe acesta din urmă să exclame :,, Ce mi-ai spus îmi taie respiraţia,,. Replica marelui savant :,, Învaţă să respiri altfel şi ne vom întâlni şi în viitor,,.

6) Omenirea a ajuns în fata problemelor actuale în mare parte datorită faptului că a urmărit preponderent viteza şi mai puţin tinta. S-a alergat în viteză spre ţinte greşite, irosindu-se resurse şi timp. Pentru a ieşi din această situaţie, omenirea nu are nevoie atât de ceas cât de busolă. Deasemenea, omenirea a ajuns la aceste probleme datorită dezechilibrului creat între interesele utilizatorilor forţei de muncă şi interesele oamenilor. Or, performanţa presupune prezenţa omului, nu numai cu mâna de lucru, ci mai ales cu mintea, dăruirea, inventivitatea şi conştiinţa.. Acestea sunt şi trebuie să fie, valenţele esenţiale ale capitalului uman .Orice exagerare de o parte sau alta, diminuiază performanţa pe ambele paliere ale echilibrului menţionat.Organizaţia trebuie să creeze şi

să stimuleze instalarea unui sentiment de urgenţă pentru inovaţie, pentru a creşte randamentele talentelor de care dispune. Acest lucru nu îl poate realiza decât prin instaurarea echilibrului dintre muncă şi viaţa oamenilor.Supunerea oarbă pentru a face ,, cum trebuie’’, ,, ce ţi se cere’’şi nu ,, ce trebuie’’, nu mai serveşte nimanui.

In ceiace priveşte timpul, sunt de reţinut mai cu seamă :

- problema esenţială este, câtă valoare scoatem din timpul de care dispunem, nu atât cât il folosim ;

- trebuie să eliberăm oamenii de tirania urgenţei, care le distruge echilibrul, le macină viaţa şi le reduce randamentul valorificării talentelor ;

- una din definiţiile nebuniei este să faci acelaşi lucru şi să te astepţi la rezultate mai bune.

7) Secolul XXI este secolul revoluţiei performanţei ( vor predomina managementul

şi auditul performanţei, managementul vizionar, inovativ, managementul paradoxurilor,etc. Obiectivul fundamental al managementului şi managerilor este de a crea o viziune competitivă, viabilă , pentru organizaţie.

8) Firma este locul în care lumea depune cea mai mare parte a eforturilor şi aproape toţi trăim, într-un fel sau altul, de pe urma activităţi firmelor. Peste 40%dintre lucrările ştiinţifice apărute în ultimii ani au ca obiect firma şi managementul acesteia.

9) Firma, însă, trebuie să-şi orienteze activitatea către client- aceasta fiind una dintre

mutaţiile majore ale secolului XXI. Dictatura producatorului este inclusiv nedemocratică. Produce ce vrea el , deşi are o piaţă care aşteaptă să fie cucerită. Nu managerii inchid fabricile şi dau afară

salariaţii, ci clienţii.Ca urmare, vom asista la organizarea firmei în jurul clientilor.Dictatura producatorului, însă, nu trebuie înlocuită cu dictatura consumatorului. Părţile, trebuie să se intâlnească pe o platformă de colaborare pe care să castige performanţa pentru toţi, în condiţiile date ale perioadei.Toate acestea impun nu reproiectarea firmei, ci reinventarea ei, utilizând, evident şi experienţele de durată, perene, ale trecutului( repetarea greşelilor din trecut are un cost, care nu trebuie să mai fie suportat). Ce poate face- se spune- un manager de bancă cu cărămizile cumpărate pentru a construi o nouă filială, în contextul băncii virtuale, sau al tranzacţiilor bancare la domiciliu ?

In ceiace priveşte orientarea firmelor către client, mai este deosebit de important să se reţină :

- dacă clientul este pe primul loc, este, fără echivoc, firma va fi pe locul doi ;

- dacă salariatul are în vedere exclusiv clientul, soarta lui depinde de client şi poate

să-şi puna emblema ,, Lucrez pe cont propriu’’. Acest lucru îi descătuşază talentele,

îl obligă la mai multă cunoaştere şi resonsabilitate, îi măreşte gradul de siguranţa şi

utilitate, etc, de care beneficiază, cel puţin în aceiaşi masură şi firma ;

11) Nu trebuie cautată o firmă ideală, ci una modelată după scopuri, oameni şi culturi.

.Este nevoie de o firmă reconfigurabilă, care poate trece, continu, de la o strategie la alta.

. 12) Schimbarea trebuie să pornească de sus în jos, deci rolul managementului schimbării este esenţial. Schimbarea are, ca duşmani redutabili, inerţia,conservatorismul,comoditatea, automulţumirea şi aroganţa. Cel mai grav lucru este să se instaleze atitudinea că nu se poate.

Schimbarea este temperat , sau eşuiază, din cauza neinţelegerii sensului ei şi a riscului. Salariaţii nu vin luni la lucru să voteze schimbarea. Pentru a reuşi, este nevoie de schimbarea culturii în firmă, astfel încât, fiecare să-şi găsească locul în firma viitorului.Trebuie dezvoltată o cultură organizaţională centrată pe valorile cunoaşterii şi comunicării Când vor fi conştienţi de necesitatea

schimbării, toţi vor cere ca schimbarea să se producă mai repede. Vor cere, cu insistenţă, să înveţe, inclusiv pe cont propriu. Ideile – spune unul dintre marii savanţi, ale cărui lucrări au stat la baza acestui material - sunt ca şi copii, se nasc mici şi cresc repede. Experienţa a demonstrat că un

program de scimbare cu cât este mai amplu, cu atât are şanse mai mari de realizare.

13) Schimbarea vizează toate organizaţiile, indiferent de tipologia lor, deci şi organizaţiile guvernamentale, neguvernamentale, instituţiile publice, etc.Toate sunt sisteme în

schimbare, iar autoreglarea lor se face prin management. Universalitatea managementului este o realitate incontestabilă.Este pe deplin întemeiată opinia specialiştilor, potrivit cărora, managementul este mai necesar în organizaţiile nonprofit, întru-cât acestea nu au instrumentul-profit şi , respectiv valoarea, pentru autoreglare.