Resursele umane în România - mobilitatea teritorială

Capitolul 1

Resursele umane şi fenomenul mobilităţii

1.1 Populaţia, resursele umane şi forţa de muncă

Resursele umane, prin dimensiunea, structura şi calitatea lor

reprezintă factorul esenţial al existenţei şi evoluţiei unui sistem economic.

Modificarea stării populaţiei în timp exercită o presiune asupra celorlalte

structuri (componente) ale unei societăţi: economice, educaţionale,

ecologice, sanitare etc., implicând adoptarea unor programe cu caracter

social, demografic, sanitar etc., care să susţină menţinerea caracteristicilor

biologice ale efectivului populaţiei.

De asemenea, numărul şi mai ales calitatea resurselor de muncă

(nivel de instruire, structuri sectoriale etc.) determină dimensiunea

activităţilor economice şi sociale.

La rândul său, gradul de dezvoltare a unei societăţi influenţează în

măsură importantă fenomenele demografice (natalitatea, mortalitatea, starea

de sănătate, speranţa de viaţă la naştere etc.), condiţionând în mod direct

numărul şi structura populaţiei.

1. Populaţia, categoria statistică (demografică) cu cea mai largă

sferă de cuprindere în cadrul resurselor umane, reprezintă o colectivitate de

persoane legate între ele prin trăsături esenţiale comune, care îşi are

reşedinţa într-un anumit spaţiu georgrafic (localitate, regiune, ţară,

continent, mapamond).

Totalitatea persoanelor care se includ într-o anumită populaţie

formează volumul, dimensiunea sau efectivul populaţiei. În funcţie de

caracteristicile demografice, social-economice, culturale, în cadrul unei

populaţii pot fi determinate diferite structuri (subpopulaţii): pe sexe, pe

grupe de vârstă, pe medii (urban-rural).

Populaţia este studiată în strânsă legătură cu caracteristicile de spaţiu

şi timp. Evoluţia în timp a stării populaţiei, privită ca efectiv, structură, sub

impactul unor factori social-economici, culturali etc., are loc datorită unor

fenomene demografice: intrări în sistemul populaţiei prin natalitate şi

imigrare, ieşiri din sistem prin mortalitate şi emigrare. Într-un sistem

demografic deschis, modificarea numărului şi structurii populaţiei se

produce atât datorită mişcării naturale a populaţiei (naşteri, decese), cât şi

datorită mişcării migratorii (imigrări, emigrări), spre deosebire de sistemul

demografic închis, unde au loc intrări (ieşiri) numai în (din) interiorul

sistemului prin naşteri şi respectiv decese.

2. Resursele umane reprezintă ansamblul persoanelor dintr-un

anumit spaţiu, privite simultan sub aspect cantitativ (ca număr) şi calitativ

(nivel de competenţă, de educaţie, nivel de formare profesională, stare de

sănătate etc.). Acest concept face astfel legătura între numărul şi structura

demografică a persoanelor care alcătuiesc o colectivitate, pe de o parte, şi

nivelul lor de competenţă (cunoştinţe, aptitudini, deprinderi de muncă etc.),

pe de altă parte [Perţ, S., 2001].

3. Resursele de muncă (partea cea mai importantă şi numeroasă a

populaţiei totale) cuprind acea parte a populaţiei care posedă ansamblul

însuşirilor biologice, fizice şi intelectuale care fac posibilă participarea

directă şi permanentă la o activitate social-economică utilă.

Resursele de muncă au o dublă condiţionare: demografică, deoarece

mărimea lor este dependentă într-o măsură importantă de variabilele

demografice (natalitate, mortalitate, durata medie de vârstă etc.) şi socioeconomică,

deoarece limitele de vârstă ale acestor resurse (în special cea

superioară) se modifică sub influenţa unor factori social-economici (gradul

de dezvoltare economică, legislaţia privind pensionarea etc.).

În determinarea resurselor de muncă totale (RMT) se au în vedere

următoarele categorii de resurse umane:

- Populaţia în vârstă de muncă (PVM) reprezintă persoanele

aflate între limita inferioară şi cea superioară a vârstei de

angajare, diferenţiat pentru bărbaţi şi femei, în funcţie de

legislaţia ţării respective;

- Populaţia activă în afara vârstei de muncă (PAVM), respectiv

tinerii sub limita inferioară a vârstei de muncă şi pensionarii

care desfăşoară o activitate;

- Populaţia în vârstă de muncă dar cu incapacitate de a lucra

(PIM), datorită unor accidente de muncă, boli profesionale etc.

RMT = PVM + PAVM – PIM