Extras din curs

FUNDAMENTELE MANAGEMENTULUI INFORMAŢIEI

SISTEME INFORMATICE.

ELEMENTE DE HARDWARE ŞI SOFTWARE

Informatica a fost definită de către Academia Franceză (în 1966), ca fiind “ştiinţa prelucrării raţionale, îndeosebi prin maşini automate, a informaţiei, considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnicii, economice şi sociale” .

În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea, realizarea şi exploatarea sistemelor de prelucrare automată a datelor, în scopul creşterii eficienţei activităţilor umane.

Date şi informaţii

Conceptul de informaţie reprezintă o noţiune de maximă generalitate care semnifică o ştire, un mesaj, un semnal, etc. despre evenimente, fapte, stări, obiecte, etc. în general despre forme de manifestare a realităţii care ne înconjoară. Forma de exprimare şi transmitere a informaţiilor o reprezintă comunicarea. Informaţia apare ca o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective. Din punct de vedere conceptual, informaţia reprezintă o reflectare în planul gândirii umane, a legăturilor de cauzalitate privind aspectele din realitatea ce ne înconjoară.

Semnalele şi zgomotele nu au semnificaţie simbolică neputând fi înţelese de un subiect cunoscător.

Datele se referă la şiruri numerice sau alfanumerice despre fapte, obiecte, situaţii, rezultate din numărare şi măsurare, care prin ele însele nu au nici o semnificaţie, dar pot constitui un răspuns la întrebările utilizatorului.

Informaţiile constituie o rafinare (prelucrare) a datelor şi o utilizare cu semnificaţie a lor. Informaţiile sunt date care au semnificaţie pentru receptor. Diferenţa esenţială dintre date şi informaţii constă în faptul că datele au un caracter pur sintactic, pe când informaţiile au caracteristici semantice. Metacunoaşterea este o cunoaştere despre cunoaştere. Uneori acest nivel este numit înţelepciune şi reprezintă cunoaştere la care se adaugă judecăţi, experienţă, valori. Ca o concluzie la cele de mai sus, cunoaşterea poate fi considerată drept informaţia, care s-a organizat şi analizat astfel încât calculatoarele să se facă mai bine înţelese şi care este utilizată la rezolvarea problemelor.

1.1. Clasificarea informaţiilor

Una din caracteristicile esenţiale ale activităţilor manageriale o reprezintă preponderenţa proceselor informaţionale şi decizionale. În birouri se generează, se recepţionează, se stochează, se regăsesc şi se transmit informaţii. De aceea este utilă o scurtă clasificare a acestor informaţii după forma, natura şi suportul lor.

a) După formă, informaţia poate fi:

- analogică - reprezentând fenomene fizice, imagini, sunete, aşa cum sunt percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără o conversie sau codificare prealabilă. Mărimile fizice implicate variază continuu în timp. Exemplu: înregistrarea pe bandă de casetofon.

- digitală - când informaţia provenind de la fenomenul real suferă un proces de cuantificare şi de codificare numerică. În acest caz mărimile fizice implicate iau valori discrete (de obicei codificate într-o succesiune de 1 şi 0). Avantajele sunt legate de imunitatea la zgomot şi de precizia mărită. Exemplu: informaţia manipulată de sistemele de calcul digitale.

b) După natura informaţiei pot fi enumerate următoarele categorii:

- date numerice sau alfanumerice

- texte, organizate sub formă de documente

- documente grafice (imagini fixe)

- secvenţe audio

- secvenţe video (animate)

În prezent utilizarea mijloacelor multimedia tinde să integreze aceste categorii de informaţii într-o formă nouă numită hipertext.

c) După suportul informaţiei pot fi enumerate:

1) Informaţii pe suporturi tehnice (suporturi care pot fi înregistrate şi citite cu ajutorul unor dispozitive speciale de scriere-citire), care pot fi:

- suporturi magnetice: banda magnetică, discheta, discul magnetic

- suporturi cu lectură optică: discurile optice.

2) Informaţii pe suporturi grafice:

- suporturi opace realizate din hârtie şi care pot fi citite sau consultate vizual de om (documentele tradiţionale, desenele, etc.)

- suporturi transparente: peliculă fotografică, film, microfilm, etc. Pentru citire este necesară o operaţie de mărire prealabilă.

Există în prezent dispozitive ce realizează transferul direct al informaţiei de pe suporturi grafice în memoria calculatorului (scannere, camere de luat vederi digitale) şi reciproc înregistrarea pe suporturi grafice a informaţiilor stocate în memorie (imprimante, plottere).

1.2. Funcţiile unui sistem informatic

Performanţele şi costul echipamentelor şi procedurilor informatice au făcut ca acestea să pătrundă spectaculos în activităţile manageriale. Vom înţelege în continuare prin sistem informatic de birou ansamblul de echipamente fizice (hardware) şi sisteme de programe (software) cu care este dotat un birou şi care sunt utilizate în activităţile specifice acestuia. Sistemul informatic poate fi reprezentat ca un ansamblu de trei componente (fig.1.1.):

- componenta fizică (structura hardware)

- componenta logică (resursele software)

- obiectul procesării (informaţiile)

Fig. 1.1. Sistem informatic

În mod obişnuit un astfel de sistem informatic constă din cel puţin un microcalculator (de tipul calculatoarelor PC), cu echipamente de intrare-ieşire (tastatură, monitor video, imprimantă, etc.) şi cu software-ul necesar activităţilor de birou. Calculatorul poate funcţiona de unul singur sau poate fi conectat într-o reţea locală sau publică de calculatoare.