Învățare Asistată de Calculator

educaţia trebuie sa prevină utilizările oarbe ale noilor tehnologii informaţice în comunicare, sa împiedice înstrăinarea omului, să lupte contra dorinţei de divertisment permanent, contra fricii nejustificate faţă de noile tehnologii informaţice în comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ."

G. de Landsheere

Cuvânt înainte

Societatea în care trăim, este un mediu într-o dinamică continuă, cu profunde consecinţe asupra fiecărui individ; consecinţe determinate de rata permanentă şi accelerată de schimbare. Acest aspect, atât de evident şi atât de frecvent invocat, aproape ca s-a banalizat, ducând printr-o tot mai scăzută mediatizare la ignorarea consecinţelor pe care le poate avea asupra individului.

O schimbare de primă importanţă, poate cea mai importantă, este cea a modificării naturii locurilor de muncă; trecerea către societatea informaţională implicând în primul rând mutaţii în obiectul activităţilor, cu preponderenţă în direcţia culegerii, stocării, păstrării, prelucrării şi protejării informaţiei. Informaţia, prin natura ei, este un obiect al muncii extrem de dinamic, iar metodele şi tehnicile de procesare a acesteia nu fac excepţie de la această regulă.

Omul contemporan este constrâns să trăiască într-un mediu fluid, cu o dinamică ameţitoare, care de cele mai multe ori ajunge să fie perceput ca ostil.

Dacă până nu demult un individ avea de-a lungul vieţii o singură slujbă, cu o dinamică de modificare suficient de scăzută pentru a-i permite formarea unui reflex natural de adaptare, astăzi locurile de munca se schimbă în medie la fiecare 5 ani cu modificări dramatice ale domeniului de activitate, iar cei cinci ani de activitate într-un loc de muncă cunosc de asemenea o dinamică ridicată a schimbării.

În aceste condiţii, educaţia, în perioada de formare iniţială, trebuie să pregătească individul pentru această rată a schimbării, să-i creeze deprinderi şi abilităţi de adaptare şi, mai mult decât atât, însăţi procesul de instruire trebuie să se adapteze noilor condiţii.

În urmă cu câteva zeci de ani educaţia primită în anii de şcoală putea fie, în cele mai multe cazuri, suficientă pentru tot restul vieţii unui individ, astăzi situaţia s-a schimbat dramatic. Varietatea şi dinamica de schimbare a naturii locurilor de muncă impun o modificare radicală a conceptelor şi practicilor utilizate de-a lungul timpului în exercitarea activităţilor educative. Mai mult decât atât, este normal ca într-o societate în care majoritatea locurilor de muncă sunt orientate spre exploatarea informaţiei, mijloacele de educaţie sa fie

orientate către acest obiectiv, iar aceste mijloace să fie complet diferite de cele utilizate în societăţile preponderent industriale sau agricole.

Educaţia omului modern trebuie să depăşească stadiul de educaţie orientată pe nivel (limitată ca număr de cursanţi şi perioadă de timp) şi să se orienteze către o educaţie continuă, capabilă să-l pregătească pe individ oriunde s-ar afla şi nelimitat în timp.

Societatea modernă, calificată ca societatea dinamicii continue a cunoştinţelor şi deprinderilor intelectuale şi profesionale, plasează instituţiile de învăţământ într-o poziţie cheie de o copleşitoare responsabilitate. Acesta este marea provocare a sistemului educaţional în prezent; greşelile de abordare în educaţia modernă putând conduce la consecinţe greu de estimat chiar pentru intervale de timp scurte.

Instituţiile de învăţământ trebuie să-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi să găsească metode şi procedee didactice noi care să permită a "produce" elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate, capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a păstra echilibrul între "individualism" şi "socializare". Trebuie să pregătească individul pentru un nou stil de viaţă şi de instruire: învăţarea continua. „Supravieţuirea omului depinde de capacitatea sa de a învăţa, de a se recalifica, de a uita ce a învăţat cândva şi de a se instrui cu totul altfel pe viitor.” (Horst Siebert)

În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii informaţionale - tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor. Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă avalanşei de cunoştinţe şi acestei dispersii accentuate a calificărilor, meseriilor şi domeniilor de activitate, care devin tot mai specializate, dar în mod paradoxal tot mai interconectate.

Avantajele oferite de utilizarea calculatoarelor în procesul de instruire impun stabilirea cât mai exactă a modului în care, calităţile acestora ca interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate, capacitatea de a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona consistent şi diferenţiat cu fiecare elev în parte, pot fi cât mai bine valorificate.

Fără a avea pretenţia unei abordări exhaustive, aceste aspecte reprezintă obiectul prezentului curs, care se adresează deopotrivă studenţilor, profesorilor şi specialiştilor în domeniul proiectării şi realizării softurilor de învăţare

Lector dr. Ioan Maxim

1. Învăţarea asistată de calculator

Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa; abordând deopotrivă trăsăturile, scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a procesului educaţional în perspectivă axiologică, valorică, urmărind perfecţionarea continuă a acestuia.

Fireşte, învăţarea asistată de calculator poate fi considerată ca o metodă oarecare din arsenalul modalităţilor de abordare a procesului de predare-învăţare. În realitate, aceasta se constituie ca un domeniu distinct în sistemul disciplinelor pedagogice, îşi propune o abordare novatoare a procesului de predare-învăţare, urmărind dobândirea ordonată şi controlată de cunoştinţe şi formarea de aptitudini şi competenţe, în lipsa aparentă a profesorului.

Subordonat acestui obiectiv cadru, este necesar să se stabilească principalele obiective de referinţă a studiului metodei învăţării asistate de calculator:

• însuşirea metodei învăţării asistate de calculator ca alternativă la metodele clasice de predare, învăţare, evaluare;

• cunoaşterea avantajelor şi limitelor metodei învăţării asistate de calculator şi identificarea situaţiilor de aplicare a metodei, în alternanţă cu metodele clasice;

• cunoaşterea unor soft-uri educaţionale în specialitatea de formare iniţială;

• formarea deprinderilor de utilizare a soft-urilor educaţionale în procesul de instruire;

• cunoaşterea direcţiilor de cercetare şi a orientărilor la nivel naţional şi internaţional privind utilizarea metodei învăţării asistate de calculator;

• cunoaşterea principiilor de proiectare a soft-urilor educaţionale.