Strategii Didactice

1. Strategii Didactice

1.1. STRATEGII DIDACTICE

Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese

pentru a atinge anumite obiective

Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de învatare cu situatiile de învatare,

reprezentând un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza

atingerea unor obiective.

- este necesara în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si

organizarea lectiei se realizeaza în functie de decizia strategica a profesorului;

- este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii,

obiectivele si metodele vizate.

Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii

concrete de predare si învatare. În acest fel, prin proiectare strategica se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele

nedorite din activitatea didactica. În calitate de elemente factice, metodele sunt cosusubstantiale strategiilor. Cu alte

cuvinte, strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica, deoarece acestea din urma vizeaza o

activitate de predare-învatare-evaluare, în timp ce strategia vizeaza procesul de instruire în ansamblu si nu o secventa

de instruire.

Principalele componente ale strategiei didactice sunt: - sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii

educationale, - sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice, - sistemul mijloacelor de

învatamânt, respectiv a resurselor utilizate, - sistemul obiectivelor operationale. Strategia didactica are urmatoarele

caracteristici: - implica pe cel care învata în situatii specifice de învatare; - rationalizeaza si adecveaza continutul

instruirii la particularitatile psihoindividuale - creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre

celelalte componente ale procesului de instruire ; - presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a

elementelor procesului instructiv- educativ.

Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor si nivelului lor de pregatire, reprezinta din acest punct de vedere

o provocare continua si un efort permanent de creativitate didactica din partea profesorului.

Dintre strategiile didactice mai importante mentionam:

- strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;

- strategii deductive, ce urmeazã calea raþionamentului invers faþã de cele inductive, pornind de la general la particular,

de la legi sau principii la concretizarea lor în exemple;

- strategii analogice, în cadrul cãrora predarea ºi învãþarea se desfãºoarã cu ajutorul modelelor;

- strategii transductive cum sunt explicaþiile prin metafore;

- strategii mixte: inductiv-deductive ºi deductiv-inductive;

- strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate ºi algoritmice propriu-zise; -

strategii euristice de elaborare a cunoºtinþelor prin efort propriu de gândire, folosind problematizarea, descoperirea,

modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect

stimularea creativitãþii.

De cele mai multe ori specialiºtii din învãþãmânt folosesc strategiile mixte, îmbinând armonios elementele de dirijare ºi

independenþã, cu accent pe predare - învãþare semidirijatã.

Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare ºi învãþare, informative ºi activ-participative, de

studiu individual, de verificare si evaluare.

1.2. METODE

Metode de invatamant - reprezinta acele cai prin care elevii ajung, in procesul de invatamant, sub coordonarea

educatorilor, la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la valorificarea

aptitudinilor specifice.

Am definit metoda ca: drum sau cale de urmat in activitatea comuna a educatorului si educatilor, pentru indeplinirea

scopurilor invatamantului, adica pentru informarea si formarea educatilor.

Metoda este un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea atingerii unui scop; ea este un instrument

de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a abilitatilor.

Metoda este un ansamblu de operatii mintale si practice ale binomului educational; gratie acestora subiectul cunoscator

(elevul) dezvaluie sau i se dezvaluie esenta evenimentelor, proceselor, fenomenelor, cu ajutorul profesorului sau in mod

independent. In sens mai larg, metoda este o practica rationalizata, o generalizare confirmata de experienta curenta sau de

experimentul psihopedagogic si care serveste la transformarea si ameliorarea naturii umane.

In sens restrans, metoda este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea actiunii de predareinvatare;

ea asigura realizarea in practica a unei activitati proiectate mintal, conform unei strategii didactice. Deci, metoda

pune in evidenta o modalitate de lucru, o maniera de a actiona practic, sistematic si planificat, un demers programat

mentinut in atentia si sub reflectia contina a profesorului. Metodele de instruire si educare privesc atat modul cum se

transmit si asimileaza cunostintele, cat si dezvoltarea unor calitati intelectuale si morale, precum si controlul dobandirii

cunostintelor si al formarii abilitatilor.

Rezulta, deci, ca metodele servesc unor scopuri de cunoastere (stapanirea normelor si metodelor de gandire), de

instruire (asimilarea unor cunostinte, priceperi, deprinderi si operatii de lucru) si formative (de formare si perfectionare a

trasaturilor de personalitate). Asadar, organizarea eficienta a actiunii didactico-educative corespunde unei cautari, respectiv

elaborarii metodice; din punct de vedere metodologic procesul de invatamant este un ansamblu de metode, "cai" de

instruire. Cum acest proces este orientat cu prioritate spre obiective de cunoastere si de actiune, adica spre elaborarea

structurilor cognitive si operationale noi ale elevului, esenta metodei de invatamant rezulta din esenta insasi a activitatii de

invatare ca forma specifica a cunoasterii umane supusa, in principiu, acelorasi legi ale cunoasterii stiintifice. Din aceasta

perspectiva, metoda de invatamant constituie o cale de acces spre cunoasterea si transformarea realitatii, spre insusirea

culturii, stiintei, tehnicii, a comportamentelor umane in genere.

Metoda reprezinta de fapt un anumit mod de a proceda care tinde sa plaseze elevul intr-o situatie de invatare, mai mult

sau mai putin dirijata, mergandu-se pana la una similara aceleia de cercetare stiintifica, de urmarire si descoperire a

adevarului si de raportare a lui la aspectele practice ale vietii. In acest sens privita, metoda poate deveni o "cale de

descoperire a lucrurilor descoperite". Infaptuirea obiectivelor informative si formative ale invatamantului impune folosirea

unor metode si procedee de lucru, adica a unei metodologii adecvate.

Principalele functii ale metodelor de invatamant sunt:

- cognitiva - de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii unor cunostinte;

- normativa - aspecte metodologice, respectiv, modul cum sa predea profesorul si cum sa invete elevul;

- motivationala - de stimulare a interesului cognitiv, de sustinere a procesului de invatare;

- formativ-educativ-compensatorie- de exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.

Fiind strans legata de practica, metoda reflecta caracterul procesual actiunii didactice.

Principalele caracteristici ale metodelor didactic sunt:

a) metodele didactice sunt demersuri teoretico-actionale executive de predare- învatare care asigura derularea si

finalizarea eficienta a procesului instructiv- educativ;

b) sunt totodata demersuri investigative (de cunoastere stiintifica), de documentare si experimental- aplicative

contribuind la dezvoltarea teoriei si practicii pedagogice;

c) ele cuprind si dinamizeaza elemente pedagogice teoretice care asigura fundamentarea stiintifica a actiunilor de

predare-învatare;

d) se elaboreaza si implementeaza corelat cu gradul si profilul învatamântului, cu specificul disciplinei de învatamânt;

coreleaza cu natura si specificul activitatilor didactice si cu nivelul de pregatire al celor care învata;

e) se elaboreaza si se aplica în strânsa legatura cu celelalte componente ale procesului de învatamânt;

f) se concep, se îmbina si se utilizeaza în functie de particularitatile de vârsta si individuale ale agentilor actului

pedagogic;

g) metodele contribuie la realizarea obiectivelor didactice , ale obiectivelor autoinstructiei si autoevaluarii, contribuie la

pregatirea tineretului pentru educatia permanenta;

h) au caracter dinamic eliminând "uzurile morale" si adoptând noul, sunt deschise perfectionarilor;

i) unele metode servesc în mai mare masura muncii profesorului , în predare; altele servesc mai ales elevului, învatarii;

dar toate contribuie la realizarea eficienta a predarii-învatarii;

j) sunt eficiente daca profesorul le combina si foloseste adecvat si creator.