Dezvoltarea Comunitară

1. Dimensiunile comunitatii

2. Obiectivele de organizare a comunitatii

3. Continutul dezvoltarii comunitare

1. Dimensiunile comunitatii

Conceptul de comunitate specific analizei din ştiinţele sociale a fost utilizat înnumeroase sensuri şi în contexte fundamental diferite. Sensul comun al acestei noţiuniare în vedere un grup uman a cărui particularitate este aceea de a asuma un mod viaţăcomun sau o activitate specifică. Ea se referă cu precădere la specificul de natură interioară care-i uneşte pe aceia care fac parte dinrespectivele grupuri.

Comunitate locală vizează exclusiv dimensiuneaspaţială, incluzând acele persoane al căror unic element comun este faptul de a trăi înacelaşi loc. În acest caz, comunitate desemnează faptul de a convieţui laolată, fără aschiţa un alt element definitoriu.

Din perspectiva ştiinţelor sociale, noţiunea de comunitate a primit un număr foartemare de întrebuinţări semantice, însă anumite aspecte au fost evidenţiate de majoritateacercetătorilor domeniului social:

- Situaţie comună – cei care trăiesc în cadrul unei comunităţi au în comun un setde elemente specifice, diferit în mod semnificativ de alte comunităţi. Prin acesta se are învedere locul în care se situează respectiva comunitate, dar şi clasa socială în care esteinclusă, etnia, religia sau oricare alt element distinctiv. În acest sens, apare disociereadintre comunităţile rezidenţiale şi cele non-rezidenţiale.

- Activităţi comune – existenţa oamenilor în cadrul unor comunităţi are ca rezultatfaptul că aceştia dezvoltă în permanenţă între ei o serie întreagă de relaţii. Aceste relaţiinu au un conţinut unitar şi nu se referă la un singur domeniu de activitate sau de interes, precum munca, vremea, politica sau sportul, ci au un caracter variat, atingând nenumăratedomenii ale spaţiului social şi ale vieţii în genere.

- Identitate asumată – se traduce prin sentimentul de apartenenţă la un anumitgrup/comunitate, caracterizat de o identitate aparte.Această identitate dă naştere unor anumite trăiri şi stări emoţionale ale membrilor comunităţi, astfel încât eleajută la consolidarea legăturilor dintre aceştia.

- Problema integrării şi a conflictului – relaţia dintre aceste două aspecte nu esteatât de strict delimitată pe cât apare la prima vedere şi aceasta deoarece nu se poateafirma că există comunităţi caracterizate de stări conflictuale şi altele bazate pe integrare. Nu de puţine ori, problema integrării derivă din aceea a conflictului, starea prezentă aunei comunităţi care se dezvoltă pe baza integrării poate să fie consecinţa unei stărianterioare, marcată de conflicte puternice, a căror intensitate şi cauze s-au risipit, ceea cenu îmseamnă că ele au dispărut cu totul. Viaţa comunităţii are atât o dimensiuneraţională, cât mai ales emoţională, ea se bazează pe contactul direct dintre membrii săi,cea ce face ca apariţia unui conflict puternic să nu poată fi soluţionat de la bun început printr-un compromis sau prin mediere.

- Spaţiul sau locul în care este plasată comunitatea – nu se referă doar ladimensiunea geografică, ci mai ales la sensul pe care indivizii îl atribuie spaţiului în carelocuiesc. Altfel spus, se are în vedere spaţiul interior, căruia omul îi conferă sens şi nuspaţiul exterior, înăuntrul căruia se scurge viaţa umană. Uşurinţa cu care oamenii sedeplasează în interiorul oraşului dă naştere unor reţele de comunităţi întinse pe arii vaste.Pot apărea comunităţi distincte în raport cu zona/cartierul/localitatea în care cei care lealcătuiesc trăiesc.

Principalele dimensiuni ale comunităţii sunt:

• Dimensiunea spaţială

• Dimensiunea cantitativă

• Dimensiunea structurală

• Dimensiunea relaţională

• Dimensiunea funcţională

• Dimensiunea temporal

Dimensiunea spaţial ă şi cantitativă a comunităţii

Definind comunitatea din punct de vedere morfologic, primeledouă

coordonate -spaţială şi cantitativă - pot fi examinate împreună, cu atât mai mult că aceasta este reclamată şi derelativitatea inerentă prezentă în evaluareaconţinutului lor. Ceîntindere, spaţiu ar trebui să ocupe o grupare de oameni pentru a putea fi numită comunitate? Ră spunsul la această întrebarenicidecum nuţine doar de aspectul numeric. Or, “mişcareacomunitaristă ”şi dezvoltarea comunitară au apărut nu ca onecesitate a creşterii sau descreşterii comunităţilor, ci acolo unde persistă şi “sentimentul de apartenenţă la această localitate”.

Dimensiunea structural

Structura comunităţii la nivel general păstrează indicii unuisistem social complex,fiind determinată de următoarele criteriiimportante:economie,drept, morală, religie. Concomitent cu evoluţia societăţii criteriile structurale ale comunităţii s-au completatcu noi elemente, precum: apartenenţa etnică, confesională, nivelul şi tipul şcolarizării, status-ul social moştenit, status-ul social dobândit,nivelul veniturilor, natura ocupaţiei, nivelul aspiraţiilor. Toateacestea vizează raportarea la o grilă axiologică comună, iar termenul“omogenitate” exprimă preponderenţă,şi nu exclusivitate.

Dimensiunea relaţională

Este evident că pentru orice grup relaţia are un rol decisiv,fiindde importanţă majoră şi în cadrul comunităţilor. Dimensiunea dată vizează tipurile de raporturi care se stabilesc între membrii comunităţilor, acestea, la rândul lor, fiind întemeiate pe:1) sentimentul de apartenenţă la comunitate;

2) interdependenţa economică;

3) flexibilitatea grupurilor comunitare;

4) omogenitatea relativă a apartenenţei etnice sau confesionale;

5) spiritul responsabilităţii colective.

Dimensiunea funcţională

Comunitatea îndeplineşte anumite funcţii în raport cu indivizii ceo compun, cele mai esenţiale fiind: funcţia de socializare şi cea de control social. Atribuţiile comunităţii reprezintă o instanţă

terţă desocializare, după familie şi grupul de prieteni, alături de şcoală şi într-o competiţie cu mass-media.

Dimensiunea de timp

Pentru a întregi tabloul dimensiunilor definitorii ale comunităţii,este necesar să ne referim şi la timp. Căci o comunitate îşi poateîndeplini funcţiile doar “persistând în timp”, nu însă numai pentru o singur ăgeneraţie.Generalizând cele expuse putem concluziona că: comunitatea esteo formaţiune sociala rezistentă în timp, reunind un număr relativrestrâns de indivizi umani cu temeiuri culturale şi status-uri social ea semănătoare, care locuiesc pe o suprafaţă relativ extinsa şi întrecare există relaţii viabile de cooperare, reuşindu-se prin aceastaexercitarea unui control social eficient la nivelul grupului respectiv.