Informare și consiliere profesională

1. CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI – ASPECTE GENERALE

DEFINITIA CONSILIERII

Consilierea este in mod esential o relatie.

Definirea consilierii si a relatiei interumane a evoluat astfel:

- 1958 English si English defineau consiliere ca pe o relatie intre doua persoane, dintre care una incearca sa o ajute pe cealaita in a-si intelege si rezolva probleme de adaptare personal, socaila, educationala si vocationala.

- 1961 Carl Rogers priveste consilierea ca pe o relatie relaxanta si de incurajare, in care o persoana dezorganizata, incongruenta, plina de probleme, devine deschisa, integrata, sigura de sine si functionand deplin.

- 1973 Cottler numeste relatia un proces psihologic, prin care un profesionist ajuta o persoana relativ normala sa exporeze, sa inteleaga si sa accepte un comportament, astfel incat sa pota face fata viitoarea alegeri comportamentale.

- 1982 Brammer pune accentul pe relatia “unu la unu”, care se axeaza pe planificare rationala, rezolvare de probleme, luare de decizii in situatii presante legate de traiul zilnic.

- 1986 Pattersen se refera la o realtie speciala intre o persoana (client sau pacient) care solicita ajutor intr-o problema psihalogica si o persoana care este instruita sa acorde ajutor (consilier sau terapeut).

Caracteristicile actiunii de consiliere

Indiferent de perspectiva din care privim consilierea, ea prezinta citeva caracteristici esentiale:

- vizeaza declansarea unei schimbari voluntare a comportamentului din partea clientului;

- asigura conditii pentru a facilita schimbarea comportamentului;

- exista o serie de limite ce tin de elemente valorice ale clientului;

- conditiile schimbarii se asigura prin tehnicile interviului;

- a asculta este un comportament prezent in actiunea de consiliere, dar nu intreaga consiliere se reduce la ascultare;

- consilierul trebuie sa-l inteleaga pe client;

- consilierea se face in conditii de intimitate si se asigura confidentialitatea;

- consilierea semnifica o relatie profesionala intre un consilier profesionist si un client;

- relatia este de obicei interpersonala, deci consilier – client, dar consilierea poate fi facuta si printr-o echipa de consilieri;

- actiunea este destinata pentru a-l ajuta pe client:

1. sa inteleaga si sa-si clarifice perspectivele asupra propriei vieti;

2. sa invete sa atinga scopuri pe care singure si le-a stabilit

3. sa faca alegeri bazate pe cunoastere lucida

4. sa gaseasca solutii la problemele dale de natura emotionala si inerpersonala.

Scopurile consilierii

1. Facilitarea schimbarilor comportamentale

2. Fortificarea capacitatii de a face fata problemelor

3. Promovarea procesului decizional

4. Ameliorarea relatiilor

5. Stimularea potentialului personal

Principii generale si obiective ale consilierii carierei

Principii generale: - educatia pentru alegerea carierei / educatia alegerii

- libertatea deciziei / promovarea autodeciziei in orientare

- formare polivalenta /

- informare deplina asupra profesiilor si pietii muncii

- demararea timpurie a activitatilor cu intentionalitatea declarata catre consilierea profesionala

- concordanta inerna si externa a laegerii scolar – profesionale

- actiune continua si pozitiva

- deschidere spre dezvoltare personala.

Obiectivele consilierii carierei: trebuie intelese in sensul de rezultate asteptate ale acestui proces

In conformitate cu Declaratia Asociatiei internationale de Orientare Scolara si Profesionala(AISOP) adoptata in 1995, se precizeaza ca acest serviciu are menirea sa ajute tinerii si adultii:

- sa se inteleaga si sa se evalueze

- sa comunice efectiv cu altii

- sa elaboreze planuri cu privire la propria cariera si la formarea adecvata necesara

- sa aiba in vedere cariere alternative

- sa faca fata cu succes diferitelor obstacole pentru a-si cistiga locul in societate si pe piata muncii.

2.TEORII ALE CONSILIERII SI ORIENTARII CARIEREI

In literatura de specialitate sunt descrise numeroase teorii si conceptii cu privire la alegerea profesiunii.

Exista trei mari categorii:

- teorii nepsihologice (teoriile intamplarii, economice, sociologice)

- teorii psihologice (teorii trasatura-factor, psihodinamice, dezvoltarii)

- teorii generale (teoria interdisciplinara, dezvoltarii profesionale, tipologica, constructivista)

Teorii nepsihologice – atribuie fenomenelor legate de alegerea profesiunii unui sistem exterior individului. Caracteristicile individuale (inteligenta, interese, trasaturi de personalitate) nu sunt considerate ca variabile meditatoare legate de alegere. Individul isi alege profesiunea numai datorita influentei unor factori intimplatori, legile cererei si ofertei, oamenii si institutiile sociale.

Teorii psihologice – acestea se centreaza pe individul care alege. Eu sustin ca alegerea profesiunii este determinata in primul rind de caracteristicile personale ale individului.