Psihologia Mediului

Psihologia environmentală tratează environmentul sau mediul din două perspective sau la două niveluri (Bell, Fisher, Baum şi Greene, 1996): din perspectiva influenţei mediului asupra comportamentului şi din perspectiva influenţei (sau consecinţelor) comportamentului asupra mediului.

Pe de o parte, psihologia environmentală se intereseză de mediu ca un context al comportamentului: dispoziţiile noastre afective, cogniţiile, comportamentele capătă sens numai dacă sunt înţelese din perspectiva contextului. Mediul determină de asemenea ce comportamente sunt posibile, cât de dificil de realizat va fi comportamentul ales, etc. Nu ne putem aşeza dacă nu există un scaun în preajmă şi nu putem înainta dacă în faţa noastră se află un perete. Aceste aspecte ale medului fac anumite acţiuni posibile iar pe altele dificile sau imposibile.

E uşor de remarcat asemănarea dintre psihologia environmentală şi cea socială. Mediul afectează comportamentele şi stările interne ale persoanei la fel ca factorii sociali al căror impact este studiat de psihologia socială.

Pe de altă parte, psihologia environmentală se interesează de consecinţele comportamentului asupra mediului (printre altele, de probleme environmentale ca poluarea, reciclarea). Această abordare este diferită, întrucât derivă din premisa de bază că mediul şi comportamentul uman se influenţează reciproc.

Multe din problemele environmentale sunt, de fapt, provocate de om. Poluarea atmosferei este una din aceste probleme, mai ales în marile oraşe, şi întrucât comportamentul uman este cauza ei, e probabil că modificarea comportamentului reprezintă o soluţie pentru diminuarea sau eradicarea ei. Cercetările asupra persuasiunii, schimbării de atitudine, comportamentului social şi personalităţii pot sugera anumiţi paşi necesari pentru a produce schimbarea comportamentală în vederea reducerii poluării.

Psihologii environmentalişti studiază, de asemenea, felul în care mediile specifice afectează indivizii (Bell et al, 1996). Altădată, designul clădirilor avea la bază principii estetice şi de funcţionalitate; astăzi, el include consideraţii asupra felului în care clădirile îi afectează pe cei care le folosesc. Aglomeraţia, intimitatea, spaţiul personal, percepţia environmentală, zgomotul, temperatura, circulaţia aerului – toţi aceştia sunt factori care afectează felul în care este construită o clădire. Ei afectează, de asemenea, gradul în care ea îşi îndeplineşte funcţia pentru care a fost proiectată. De exemplu, în proiectarea căminelor studenţeşti se ţine cont nu numai de costuri, de adăpostirea a cât mai mulţi studenţi şi de controlul zgomotului, dar şi de nevoile sociale ale studenţilor.

În procesul complex de căutarea a soluţiilor pentru problemele environmentale, psihologii au dobândit, e adevărat, o cunoaştere practică foarte vastă despre relaţia dintre comportament şi mediu, dar şi informaţii valoroase despre modelele conceptuale sau teoretice ale comportamentului uman. Psihologia environmentală nu e numai practică, ci şi teoretică, adesea completând din punct de vedere teoretic disciplinele psihologice tradiţionale. Avem tendinţa de a ne reprezenta psihologia environmentală ca un domeniu exclusiv aplicat din cauză că problemele pe care le studiază psihologii environmentalişti sunt probleme practice, în general oportunităţi de a ameliora anumite aspecte ale managementului nostru asupra mediului. Dar psihologia environmentală e preocupată, în acelaşi timp, să construiască teorii asupra comportamentului uman şi asupra relaţiei dintre acesta şi mediu.

Definiţia psihologiei environmentale

Ca în multe alte ramuri ale psihologiei, şi în psihologia environmentală, este mai uşor să enumerăm principalele teme, să precizăm ce anume fac psihologii environmentalişti, decât să definim domeniul.

Primele definiţii au pus accentul, cum era firesc, pe relaţia dintre comportament şi mediul fizic. Heimstra şi McFarling (1978, apud Bell et al., 1996), de exemplu, definesc simplu psihologia environmentală ca fiind disciplin care se interesează de relaţiile dintre comportament şi medul fizic. Harold Proshansky, un psiholog environmentist foarte respectat caracterizează şi el domeniul ca fiind încercarea de a stabili relaţii empirice şi teoretice între comportamentul şi experienţa unei persoane şi mediul ei construit.