Semantică și comunicare politică

Diversificarea formelor de studiu şi percepere a realităţii sociale reprezintă o caracteristică a lumii contemporane.

În ultimul sec. tot mai multi specialisti au studiat natura, forma, continutul realităţii sociale, promavand o percepere a ei din perspectiva construcţiei sale.

Pornind de la distincţia dintre ştiinţele sociale şi cele naturale , cea a obiectului de studiu rezultă cu dezvoltarea teorii referitoare la modul de studiere a respectivei realităti.

Dacă în lumea naturală cercetarea studiului unui determinant fizic , material, se face pe calea experimentului , în lumea socială e diferit pentru că ea nu poate fi reprodusă sau experimentată în loborator.

O astfel de înţelegere a lumii , derivată din teoria constitutivă are în vedere identificarea normelor sociale, a criteriilor culturale ce stau la baza fundamentelor sale.

Pentru a le putea determina trebuie să avem în atenţie o funcţionare fundamenală a acestei construcţii exprimată prin cuvântul discurs ,încorporarea conţinutului şi formelor în care realitatea e transcrisă . Trecutul şi prezentul devin posibil de înţeles nu doar prin intermediul materiei ci şi prin intermediul felului în care există un acord cu normele sociale şi valorile culturale , realitatea trecutului şi prezentului sunt construite pe cale discursivă.

Discursul are o formă materială , un limbaj exprimat prin fraze , propozitii şi cuvinte.

Aparent acestea au relevanţă la nivelul analizei , limbajului, sintaxei , morfoligiei .

Dacă ţinem seama de natura constructivă a lucrurilor , trebuie să acceptăm faptul că propoziţile , frazele, cuvintele, discursul, sunt martorii unei realităţii social construite , trebuie analizate dintr-o perspectivă mai amplă decât cea lingvistică

Forma semantică tine de lingvism şi de sensul istoriei.

Semantica = un ansamblu de sensuri proprii unităţilor unei limbi , fie ca ramură a

lingvisticii care se ocupă de de sensuri, fie ca ramură a ştiinţelor sociale

o disciplină ce-şi propune ca prin studierea sensului cuvintelor să de-

termine funcţiile determinanţilor construcţiei sociale.

S-a dezvoltat mai întâi în domeniul studiilor filosofice, sub forma semiologiei

Semiologia= studiu principal ce guvernează dezvoltarea înţelesurilor , alături de

sintaxă şi de etimologie

Până la sf sec XIX, semantica devine o disciplină independentă de studiu

1883- M. Breal, a folosit pt prima data cuvântul semantică

Rene Descartes –omul =animal lingvistic

Aristotel = animal politic, din acestea rezultă relaţia între lingvistică şi politică

Pentru că nu se poate realiza politica în afara unei constructii sociale bazată pe discurs

Studiul discursului a fost considerat întotdeauna indispensabil pentru orice politician ; studiul retoricii o fost obligat pt. toţi cetăţenii cu atribuţii legale.

În sec XX, elaborate şi propuse diverse paradigme de analiză cu privire la analiza discursului , nenumărate războaie între specialisţi în ştiintele sociale pe marginea unor cuvinte: democratie, ideologie.

- la nivelul pragmaticii limbajul e privit ca o actiune socială , daca se petrece acest lucru , trebuie să evaluăm conversatia în termenii ierarhiei dintre vorbit evident actele de vorbire.

Orice discurs cere o structură dialogică

a.) acte de vorbire reprezentative – cele care reclamă adevărul – „nu-i asa ca....”

b.) acte de vorbire directe , se dau ordine , se indică direcţii de urmat , se controlează comportamentul celorlalti

c.) acte de vorbire comisive , se promite ceva, orice relatie intre cele doua parti e o relatie comisiva

d.) acte de vorbire de pretuire, de blamare sau valorizare a cuiva sau a ceva