Potențial Turistic

ZONA TURISTICĂ BUCUREŞTI

1.Caracteristici generale

Municipiul Bucureşti şi localităţile limitrofe ce intră în sfera de influenţă a acestuia constituie una din cele mai bine conturate zone turistice complexe atât prin reţeaua de obiective naturale şi social cultural-istorice şi economice cu importanţă pentru turism, prin ansamblul de amenajări necesare activităţilor din turism dar şi prin dinamica înregistrată în acest domeniu recreativ-cultural-economic.

Zona turistică Bucureşti se desfăşoară pe o suprafaţă de peste 1600 km2 (cca 50 km pe direcţie N-S) are ca centru polarizator oraşul aflat la cca 60 km de Dunăre, 100 km de lanţul carpatic şi cca 250 km de litoral; este străbătută de Argeş, Dâmboviţa, Colentina iar la extremitatea nordică ajunge la Ialomiţa.

Ea se suprapune pe subunităţi ale Câmpiei Vlăsiei (nume legat de codrii seculari de odinioară) având ca specific în relief-câmpurile întinse (4-8 km lăţime) separate de culoare de văi cu albii, lunci şi terase la care se adaugă unele pâraie ce-au fost barate natural sau antropic. Între subunităţile ei importante sunt:

-Câmpia Snagov aflată în nord cu altitudini de 80-100 m şi slabă fragmentare; Ialomiţa apare ca o vale largă cu luncă şi braţe părăsite; bararea de către Ialomiţa a gurilor de vărsare a unor pâraie a dus la dezvoltarea unor limane - Bălteni (Balta Mănăstirii), Ciolpani (Scroviştea), Snagov şi Căldăruşani, iar prin secţionarea antropică a cursurilor pâraielor Cociovaliştea şi Vlăsia, s-a ajuns la o altă salbă de iazuri;

-Câmpia Bucureştiului ocupă peste 50% din suprafaţa zonei turistice fiind încadrate de văile Pasărea (est) şi Sabar (vest) şi străbătută de Dâmboviţa şi Colentina; altitudinile ei coboară din nord-vest spre sud-est de la 110 m la 50 m; în oraşul propriu-zis ce ocupă cea mai mare parte din această câmpie, relieful a suferit transformări profunde. Între altele în valea Colentinei s-au amenajat mai multe lacuri: Buftea, Buciumeni, Mogoşoaia, Chitila, Străuleşti, Griviţa, Băneasa, Herestrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I, II, Cernica. Mai multe văiugi orientate spre Dâmboviţa (dinspre Giuleşti, Polizu, Grădina Icoanei, Dudeşti) şi însăşi porţiuni din vechiul curs al acesteia au fost nivelate; amenajări s-au făcut şi pe unele popine mai înalte (Plumbuita, Fundeni, Ostrov, Dobreşti, Pantelimon, Dealul Mitropoliei, Dealul Radu Vodă, Dealul Şerban Vodă). De asemenea cursul Dâmboviţei a fost canalizat în mai multe etape (ultima după 1978).

- Lunca Argeş - Sabar aflată în sud-vest, cu altitudini de 60-80 m şi o lăţime medie de 5-8 km în care elementele naturale nemodificate (grinduri şi sectoare mlăştinoase) sunt tot mai puţine în raport cu cele puternic antropizate (lacul de la Mihăileşti, Canalul Bucureşti-Olteniţa şi întinse terenuri agricole).

-La sud-vest de Argeş se întinde partea terminală a Câmpiei Găvanu-Burdea la o altitudine de 60-80 m străbătută de râurile Neajlov şi Câlniştea (aici există şi limanul Comăna).

-În nord-vestul zonei turistice se află extremitatea sudică a Câmpiei de subsidenţă Titu-Potlogi.

Zona turistică este străbătută de o bogată reţea hidrografică în care la câteva mari artere precum Ialomiţa şi Argeş cu debite medii de 13-15 m3/s, Soborul Dâmboviţa (2-10 m3/s), Neajlov (4-6 m3/s), Colentina (sub 1 m3/s). Se adaugă numeroase pâraie (Pasărea, Câlnău, Ilfov, Snagov, Căldăruşani, Vlăsia, Mostiştea) care în regim natural o bună parte din an seacă.

În lungul lor există sectoare naturale de plaje, zăvoaie dar şi multe amenajări pentru practicare turismului. Lucrările hidrotehnice efectuate în lungul Argeşului dar şi pe celelalte văi au influenţat mult regimul scurgerii apei diminuând mult posibilitatea producerii de inundaţii. Între acestea importante sunt cele din lungul Argeşului (pe de-o parte canalul Bucureşti-Dunăre în mare măsură realizat dar părăsit pe o lungime de cca 78 km, cu lăţimi ce variază între 80 şi 100 m, cu un sistem de ecluze la 5 baraje şi un lac de acumulare la Mihăileşti, cu o suprafaţă proiectată de 1000 km şi un volum de apă de peste 100 milioane m3), pe Dâmboviţa (pe parcursul ei prin oraşul Bucureşti), Colentina (salba de 16 lacuri încadrată de numeroase puncte de agrement) ca şi mulţimea iazurilor de pe Cociovaliştea (23), Vlăsia (2),Câlnău (9), Crevedia (7).

În ultimii ani în sectorul nordic al oraşului prin foraje au fost puse în exploatare ape termale, minerale care au caracter ascensional sau artezian (Băneasa-Foradex, Otopeni).

Oraşul Bucureşti şi regiunile limitrofe se desfăşoară într-o largă zonă cu climat temperat, influenţat de excesivitatea din estul continentului. El este definit de câţiva parametri cu importanţă pentru activităţile turistice:

-radiaţie globală de peste 125 kcal/cm2/an distribuită neuniform (maximum în iulie cu peste 14% şi minimum în decembrie cu 2,5%);

-veri calde (cu temperatura medie 210-220, maxime diurne de 300-400 (cca 38 zile tropicale), ploi puţine cu caracter torenţial adesea cu grindină dar care asigură în jur de 35-40 % din cantitatea anuală, frecvente secete şi fenomene de uscăciune legat de prezenţa aerului tropical (iulie-septembrie).

-ierni reci în care frecvenţa maselor de aer est continental sau polar impune temperaturi coborâte (faţă de valoarea mediilor din lunile reci-decembrie-februarie de -0,5-30 se ajunge la minime diurne sub -300), zăpezi, viscole.

-primăveri scurte cu variaţii termice diurne importante şi precipitaţii bogate (30 % din cantitatea anuală).