Evoluția dreptului penal

INTRODUCERE

Profundele transformari social-economice pe care societatea le-a cunoscut in evolutia sa au marcat, cum era si firesc, in mod direct si evolutia dreptului. O tendinta in planul evolutiei dreptului a fost si este aparitia unor norme si institutii noi in cadrul ramurilor de drept ce formeaza sistemul dreptului.

Dreptul penal, la randul sau, a fost si el marcat de schimbarile produse in realitatea sociala. Tinand seama de faptul ca prin intermediul normelor, dreptul penal protejeaza in modul cel mai eficace ordinea de drept si, pe cale de consecinta, ordinea sociala, se recunoaste ca aceasta ramura a dreptului reprezinta in cadrul sistemului unitar mijlocul principal de aparare a celor mai importante valori sociale.

In epoca romana, izvoarele principale ale dreptului au fost doua: dreptul geto-dac, exprimat in vechile cutume scrise si nescrise si dreptul roman scris.

Raportul dintre cele doua genuri de drept este definit prin faptul ca dreptul roman a avut caracter oficial, de stat, fiind impus ca atare pe tot teritoriul aflat sub controlul organelor administratiei de stat romane, in vreme ce normele dreptului geto-dac au fost tolerate doar in masura in care nu contravenea dreptului roman.

Stiind ca majoritatea populatiei locuia in mediul rural este de presupus ca aici exista un spatiu mai larg de actiune pentru dreptul autohton.

Actualitatea lucrarii noastre deriva din faptul, ca in literatura de specialitate nu au fost realizate interventii complexe in abordarea cadrului juridico-penal al evolutiei dreptului penal in tara noastra, fapt care nea oferit posibilitatea de a analiza aceasta tema.

Scopul lucrarii consta in efectuarea, pe baza experientei istorice, cercetarilor teoretice si a materialelor empirice, a unor investigatii in privinta evolutiei dreptului penal in Republica Moldova.

Acest scop este conditionat de formularea si solutionarea stiintifica a unui numar de obiective si anume:

o analiza lucrarilor stiintifice din doctrina penala autohtona si cea straina publicate la tematica problemei investigate.

o studierea aparitiei si evolutiei dreptului.

o analiza reglementarilor asupra evolutiei dreptului penal in Republica Moldova

o Formularea concluziilor referitoare lucrarii noastre.

Tinand cont de standardele stabilite, prezenta teza are urmatoarea structura: introducere; doua capitole divizate in paragrafe; concluzii si bibliografie.

1. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND DREPTULUI SI EVOLUTIA ACESTUIA

3. Aparitia si dezvoltarea istorica a dreptului.

Cuvantul ,,drept" deriva din latinescul directus ceea ce inseamna linie dreapta, rigla, drept. Corespondentul perfect, ideatic al termenului este jus - drept, dreptate, licit. Ca o definitie generala, dreptul reprezinta un ansamblu de norme de conduita sociala cu scopul de a organiza viata intr-o comunitate .

Studiul conceptului dreptului implica cu necesitate viziunea istorica legata de descifrarea originii dreptului. Ca institutie ce deriva de la societate si isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii in diferitele sale trepte de dezvoltare istorica. intrebarea care se pune aici este urmatoarea:

a) dreptul este indisolubil legat de societate de la primele sale forme primitive de organizare sau;

b) dreptul, ca si statul apar doar la un anumit moment al evolutiei istorice a omului?

Acolo unde este societate, exista drept - Ubi societas - ibi jus. Ei nu puteau concepe existenta societatii fara drept Din punctul lor de vedere si viceversa era exacta: Ubi jus - ib societas. Credinta lor in vesnicia dreptului corespundea celei in vesnicia societatii - si anume a societatii romane si bineinteles, a dreptului roman .

Adeptii Scolii Dreptului natural pornesc de la conceptia aristotelica dupa care omul este un animal social - "zoon politicon". Din nevoia instinctiva de a trai in societate, apare si nevoia de a stabili norme juridice (la baza acestora stind acel ,,appetitus societatis".

Hugo Grotius (1583-1645), reprezentantul de seama al scolii Dreptului natural, considera dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. Deci, dupa cum vedem de la adeptii Scolii Dreptului natural, nu este suficient apetitul social al omului, este nevoie si de ratiune, care dicteaza principii, anumite percepte fundamentale.

Aceste percepte priveau:

- aliendi abstinenta (respectarea a tot ce este a altuia);

- romissorum implendorum obligatie (respectarea angajamentelor);

- damni culpa dati reparatio (repararea pagubelor pricinuite altora);

- poenae inter homines meritum (pedeapsa echitabila).