Imunitățile și Privilegiile Oficiilor Consulare

CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE DESPRE ACTIVITATEA CONSULARĂ

Secţiunea1.1.Noţiuni generale despre activitatea consulară.

1.1.1.Noţiunea de drept consular

Dreptul consular, conceput ca o parte a dreptului internaţional, reprezintă totalitatea normelor şi regulilor care reglementează relaţiile consulare, organizarea şi funcţionarea oficiilor consulare.

Dreptul consular este o parte a dreptului internaţional, în ciuda faptului că numeroase şi importante aspecte sunt reglementate de dreptul intern al statelor.

1.1.2.Caracteristicile dreptului consular

La baza dreptului consular se află principiile fundamentale ale dreptului internaţional. Relaţiile consulare fiind şi ele relaţii dintre state, valoarea acestor principii pentru dreptul consular este cardinală, pentru că ele joacă rolul de coordonate de axă centrală a întregului sistem al dreptului consular, caracter asigurat de neadmiterea încălcării a nici uneia dintre ele, deoarece constituie ius cogens, adică acele principii de la care nu se poate deroga, decât prin norme de aceeaşi valoare.

Dreptul consular reprezintă locul unde normele internaţionale coexistă cu cele ale ordinii juridice interne ale statelor, iar sub influenţa primelor, se stabilesc punctele de contact şi se produce armonizarea dintre acestea din urmă.

Normele internaţionale referitoare la stabilirea şi funcţionarea oficiilor consulare îndeplinesc o funcţie cu caracter general, în sensul că ele permit sau reprezintă temeiul inserării de către state, în propria lor legislaţie, a unor norme care să reglementeze activitatea organelor consulare.

În privinţa anumitor funcţii consulare, dreptul internaţional trimite la dreptul naţional, atât în ceea ce priveşte condiţiile în care pot fi exercitate.

În ordinea juridică a fiecărui stat, se conturează ordinea lui consulară cu cele două componente: ansamblul normelor interne care reglementează oficiile consulare străine în acel stat.

Organele consulare nu pot fi constituite decât în baza normelor internaţionale privind relaţiile consulare.

CAPITOLUL II

SARCINILE ŞI OBIECTIVELE POSTURILOR CONSULARE

Secţiunea 2.1.Noţiuni generale

2.1.1. Relaţiile consulare

Prin expresia relaţii consulare înţelegem raporturile stabilite între două state, ca urmare a exercitării funcţiilor consulare de către organele acestora. În accepţiunea lor cea mai largă, relaţiile consulare constituie forma pe care relaţiile dintre două state o îmbracă pentru a ajunge la existenţa, pe teritoriul unuia dintre cele două state, a unor organe speciale ale celuilalt sat, cu menirea de a exercita funcţii consulare .

Definiţiile menţionate suscită însă anumite rezerve cât priveşte rigurozitatea lor ştiinţifică, pentru că se ridică, într-adevăr, problema dacă există, pe teritoriul statului de reşedinţă, a organelor consulare ale statului trimiţător constituie condiţia sine qua non a stabilirii relaţiilor consulare.

Pentru a evita confuzia dintre relaţiile consulare, ca relaţii între state şi diferite raporturi care se stabilesc între autorităţile statului de reşedinţă şi organele consulare cu ocazia înfiinţării lor, a acordării protecţiei şi asistenţei consulare, precum şi a oricărei activităţi oficiale, desfăşurate de către aceste organe, ar trebui să colaboreze între ele în domeniul consular.