Management organizațional și al resurselor umane - inteligența emoțională și rolul acesteia în comunicarea managerială

ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece am dorit sa aflu cat mai multe lucruri despre caracterul liderilor si managerilor, despre felul in care acestia actioneaza in dezvoltarea si valorizarea lucrului in echipa cat si separate, dar mai ales de felul in care pot fi perfectionate acestea.

Un interes deosebit l-am avut de asemenea pentru felul in care inteligenta emotionala si comunicarea pot influenta in mod pozitiv evolutia organizatiilor.

Pot spune ca in ceea ce priveste cultura organizationala poate sa reprezinte unul dintre factorul deosebit de important pentru obtinerea avantajului competitiv al firmei, atunci cand elementele lor sunt cunoscute, analizate si focalizate catre realizarea obiectivelor stabilite. Mi se pare o tema foarte interesanta si foarte vasta, in care poti sa iti dezvolti, sa iti cultivi aptitudinea de lider. Aptitudinile, dotatia nativa (harul) si deprinderile care intr-o societate trec drept „calitati de conducere” sunt intr-o stransa dependenta de expectatiile colective fata de rolul unui conducator. Aceste expectatii reprezinta produsul trebuintelor constiente si inconstiente ale fiecariu membru care compune comunitatea respectiva. Pe langa factorii aptitudinali care recomanda o persoana pentru exercitarea unei functii de conducere, mai trebuie sa existe si disponibilitatea de a prelua uneori rolul paternal si de identificare cu expectatiile referitoare la autoputernicia si importanta detinuta proiectate asupra sa.

Asa cum se va vedea in paginile urmatoare, voi aborda o serie de probleme precum: definirea, clasificarea si structura organizatiilor, identificarea conceptului de conducere, functiile acestuia, relatia care exista intre managementul organizational si conducere, definirea liderului, caracterizarea acestuia, diferentele care exista intre lideri si manageri, etc. Exercitarea rolului de conducator reuneste toate dorintele, nostalgiile, idealurile, unei comunitati.

Lucrarea elaborata, isi propune sa evidentieze aspectele importante ale organizatiilor si liderilor, a impactului pe care ele il au asupra performantelor si evolutiei unei organizatii.

1. ORGANIZATIA

1.1. Definirea organizatiilor

Organizatia reprezinta o forma de realitate sociala, un “sistem de activitate organizat in jurul unei finalitati explicit formulate, suficient de diferentiata functional, continand un subsistem diferentiat cu functii de organizare, conducere si coordonare, antrenand un numar suficient de mare de indivizi” (C. Zamfir, 1974). Nu orice activitate social-umana si colectivitate reprezinta o organizatie, ci numai acelea in care participantii au responsabilitati specifice, sistematic corelate si sarcini prealabil ordonate.

In acceptia sa initiala, de structura sociala, prin excelenta formala, organizatia reprezinta ceea ce Cooley (1909) numea “grup secundar”, adica un “ansamblu de persoane care urmaresc un scop determinat, identic sau complementar, constituite din structuri, functionand dupa reguli ce-si propun sa ajusteze raporturile elementelor apartenente”.

Zlate (1990), abordeaza mai multe tipuri de definitii ale organizatiilor:

- Definirea organizatiilor in termeni de scopuri, structuri formale si in termeni integrativi:

- Definirea organizatiilor in termeni de activitati umane:

- Definirea organizatiilor in termenii de performante controlate

1.2. Caracteristcile organizatiilor

Organizatiile constituie o realitate atotcuprinzatoare. Ele sunt entitati sociale destinate realizarii unor scopuri comune prin actiunea convergenta a grupurilor de oameni. Convergenta in actiune (efortul comun) este asigurata de scopul comun sau organizational.

Organizatiile cuprind:

- oameni;

- structuri (relatii ca rezultat si expresie al interactiunilor umane);

- scopuri (misiunea organizatiei). Misiunea cuprinde scopuri asumate explicit de catre membrii organizatiei si validate social. Definitorii pentru organizatii sunt, simultan, relatiile oamenilor (interactiunea umana) si relatiile fiecarui om si ale tuturor impusa cu structura de ansamblu a organizatiei.

Dupa gradul lor de structurare, formele de organizare se impart in doua mari tipuri: informale si formale. Practic sunt greu de depistat forme pure, informale sau formale, ale organizatiilor, fiecare organizatie cuprinzand, in proportii variabile, ambele forme de organizare:

- planul formal care vizeaza structura oficiala a acesteia (norme de construire si comportament, roluri si relatii intre membrii etc.);

- planul informal vizand relatiile spontane nedefinite sau slab definite intre membrii acesteia, este subsumat si poate fi utilizat pentru consolidarea si evolutia planului formal.

Organizatiile care se apropie cel mai mult de tipul formal sunt cele birocratice. Formalizarea indica gradul conform caruia o organizatie este preponderent formala sau informala. Un nivel ridicat de formalizare este dat prin reglementarea interna, prin norme, prin regulamente, a comportamentului organizational. In mod obisnuit, cu cat organizatia este mai mare, cu atat este mai puternic formalizata pentru a i se garanta mentinerea si coerenta in activitate. Nu numai marimea, dar si scopurile si natura adeseori contribuie la cresterea formalizarii.

O structura optima, universal valabila a organizatiei nu exista. Optimul structural este determinat de scopurile organizatiei, de influentele mediului, de specificul activitatii, de conditiile concrete ale realizarii proceselor esentiale ale organizatiei: productia (realizarea produselor sau serviciilor specifice); sustinerea (asigurarea „intrarilor“ si a „iesirilor“); mentinerea (asigurarea functionalitatii interne); adaptarea (feed-back-ul dintre „iesiri“ si „intrari“) si conducerea. Prin natura lor, organizatiile prefera uniformitatea, predictibilitatea si eficienta, si tind pe cat posibil sa reduca incertitudinea. Presiunea de diversitate vine, de regula, din exterior si are o mare proportie de incertitudine, iar organizatiile raspund acestei provocari printr-o serie de metode: pastrarea de stocuri de materie prima sau produse finite pentru a se proteja de efectele fluctuatiilor de pret; rationalizarea resurselor in anumite sectoare ale organizatiei; anticiparea schimbarilor pentru a diminua efectele; cooptarea de reprezentanti al unui public import 545j97f ant (bancheri, furnizori, clienti) in consiliul de conducere; unificarea prin fuziuni sau intelegeri de fixare a preturilor etc.