Cuprins
- INTRODUCERE 5
- CAPITOLUL I 6
- UNITĂŢILE DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ – CONSIDERAŢII TEORETICE 6
- 1.1. Tipurile de unităţi de alimentaţie din România – aspecte principale 6
- 1.2. Structura reţelei unităţilor comerciale de alimentaţie publică 8
- 1.3 Restaurantul – unitate de alimentaţie publică 10
- CAPITOLUL II 19
- RESTAURANTUL – UNITATE DE ALIMENTAŢIE 19
- 2.1 Amplasarea restaurantelor 19
- 2.2 Organizarea productiei şi a servirii consumatorilor într-un restaurant 20
- 2.3 Listele de preparate intr-un restaurant 23
- 2.3.1 Consideraţii generale 23
- 2.3.2. Tehnici de alcătuire a meniului 25
- 2.4 Tehnica servirii meselor pentru micul dejun, dejun şi cină 28
- CAPITOLUL III 30
- EFICIENŢA ECONOMICĂ A ACTIVITĂŢII RESTAURANTULUI „BRADUL” 30
- 3.1 Metodologia cercetării 30
- 3.2 Prezentarea firmei 31
- 3.2.1 Scurt istoric 31
- 3.2.2 Obiectul de activitate 32
- 3.2.3 Prezentarea restaurantului 32
- 3.3 Analiza indicatorilor de eficienţă a activităţii într-un restaurant 33
- CONCLUZII ŞI PROPUNERI 41
- ANEXE 43
- BIBLIOGRAFIA 54
Extras din licență
INTRODUCERE
Emanciparea şi evoluţia populaţiei a făcut ca toate elementele care întregesc cursul unei zile să fie dezvoltate şi modernizate direct proporţional. Astfel, de la infrastructura unui oraş, căile de comunicaţie şi transport, până la clădiri, unităţi de agrement, unităţi de cazare şi unităţi de alimentaţie au reînviat inevitabil. Din anii aristocratici, când numai clasa socială care se deosebea prin venituri, statut şi proprietăţi putea să ia parte la evenimente organizate în cinstea lor, prilej de evidenţiere a unui potenţial de agrement şi de alimentaţie remarcabil, iată că în zilele noastre, aceste evenimente s-au extins din toate punctele de vedere. Nici arhitectura nu a întârziat să-şi pună amprenta, independenţa în expresie fiind una din punctele forte ale actualităţii.
Favorizând apariţia unei explozii a acestor unităţi, ideile care la început păreau doar vise, au luat forma unor cofetării, braserii, baruri, unităţi cu specific, până la restaurante care parcă coexistau cu identitatea şi obiceiurile proprietarului.
Accesibilitate, personalizare şi diversitate sunt doar o parte din elementele care conturează acum unităţile de alimentaţie, pentru că pe acestea o să mă axez în lucrarea mea de licenţă.
Un restaurant oferă posibilitatea de a îmbina plăcutul cu nevoile fiziologice, aceste două elemente împletindu-se într-un tot unitar care desăvârşesc cunoştinţele omului modern. În cele ce urmează, în această lucrare voi aborda problematica unui restaurant, în principal valorificarea potenţialului acestuia de a-şi evidenţia activitatea printr-un nivel de profitabilitate ridicat. Indicatorii de performanţă vor fi cei care vor da verdictul acestui nivel, rămânând ca spre finalul lucrării să subliniez evoluţia sau eficienţa acesteia, respectiv rezultatele slabe ale unităţii.
CAPITOLUL I
UNITĂŢILE DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ – CONSIDERAŢII TEORETICE
1.1. Tipurile de unităţi de alimentaţie din România – aspecte principale
Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, aprobate prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 1296/2010, la punctul 5, statuează "tipurile de structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie", precum şi categoriile de încadrare aferente. Unităţi de alimentaţie destinate servirii turiştilor sunt considerate cele din structura unităţilor cu activitate hotelieră, precum şi unităţile de alimentaţie situate în municipii, pe trasee şi în staţiuni turistice (inclusiv cele care funcţionează “independent" şi nu în cadrul unor unităţi cu activitate hotelieră).
Încadrarea unităţilor pe categorii şi profiluri se face potrivit reglementărilor legale în vigoare ţinându-se seama de anumite criterii referitoare la: amplasarea unităţii, gradul de dotare şi confort asigurate consumatorilor, forma de servire, posibilităţile de agrement ale consumatorilor, nivelul de pregătire profesională şi ţinuta personalului, etc. Ţinând cont de cerinţele enunţate, unităţile pentru servirea consumatorilor trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de criteriile de clasificare, de profilul activităţii desfăşurate şi de regimul preţurilor aplicate în desfacerea mărfurilor şi preparatelor culinare, de cofetărie-patiserie, băuturi etc.
În funcţie de organizarea activităţii de servire-producţie, unităţile pentru servirea consumatorilor funcţionează atât cu bază proprie de producţie, situaţie în care se desfaşoară un tip de activitate combinată, cât şi numai cu activitate de servire, situaţie în care se organizează desfacerea producţiei culinare, de cofetărie-patiserie, cu care se aprovizionează de la unităţile specializate în exclusivitate de producţie. (Stavrositu, 2001, pag. 50)
În funcție de profilul obiectului lor de activitate şi scopul urmărit, unităţile de alimentaţie pot fi de mai multe tipuri şi anume:
- cu caracter recreativ;
- cu caracter pronunţat culinar.
După locul de desfăşurare a activităţii, unităţile de alimentaţie publică pot fi:
- terestre;
- în vagoane de calători pe calea ferata;
- pe nave fluviale, maritime şi oceanice;
- în navele aeriene.
Unităţile cu caracter recreativ au ca scop principal asigurarea unor condiţii de recreere pentru turişti (de exemplu, restaurant, bar de zi, de noapte etc.).
Unităţile cu profil preponderent culinar se organizează pentru prepararea şi vânzarea unui volum însemnat de produse din producţia proprie pentru un număr relativ mare de turişti şi alţi vizitatori (de exemplu, restaurant cu autoservire, birt, patiserie etc.).
Încadrarea unităţilor de alimentaţie publică într-o categorie sau alta se face ȋn funcţie de asigurarea anumitor condiţii prestabilite şi prezintă importanţă în fixarea preţurilor, în negocierea salariilor şi altele.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Restaurantul - Unitate de Alimentatie.docx