Misiunea creștină în primele trei secole creștine

INTRODUCERE

Biserica este alcătuită din oameni, adică din membri ai cetăţii pământeşti, care sunt chemaţi să formeze, încă din cursul istoriei umane, familia fiilor lui Dumnezeu, ce trebuie să crească necontenit până la venirea Domnului, ea având: “o misiune teocratică spirituală şi nu poate renunţa la acesta fără să-şi trădeze propria-i natură.”

Misiunea Bisericii în lume se realizează prin efortul misonar atât al clerului cât şi al laicilior, căci datoria de a-L marturisi pe Hristos lumii are Biserica în întregul ei, căci: “este o trimitere a întregii comunităţi în lume, să mărturisească prin ceea ce sunt ei, că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.”

Prin natura sa misionară, Biserica este o instituţie misionară, fiindcă ea însăşi îşi are originea în misiunea Fiului şi în misiunea Duhului Sfânt, după planul lui Dumnezeu Tatăl.

Iar, acest plan îşi are originea în "izvorul iubirii", adică din iubirea lui Dumnezeu Tatăl care, fiind Începutul fără de început, din care Se naşte Fiul şi de la care Duhul Sfânt purcede prin Fiul, creându-ne în mod liber în nemărginita şi îndurătoarea Sa bunătate, şi chemându-ne în mod gratuit la împărtăşirea cu El în viaţa şi în slava Sa, Şi-a revărsat cu dărnicie bunătatea divină şi nu încetează să o reverse, aşa încât El, care este Creatorul a toate, să fie în cele din urmă "totul în toate" (I Cor 15, 28), realizând în acelaşi timp gloria Sa şi fericirea noastră.

Motivul activităţii misionare a Bisericii decurge din voinţa lui Dumnezeu care "vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea adevărului” ( II Tim. 3,16).

Pentru că Unul este Dumnezeu şi Unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni, Hristos Iisus, care S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru toţi" (I Tim 2, 4-6); "şi în nimeni altul nu este mântuire" (Fapte 4, 12). Trebuie ca Biserica sa-i ajute pe toţi care nu-L cunosc pe Hristos să vină la El, cunoscându-L prin propovăduirea Bisericii, şi să fie încorporaţi prin Botez Lui şi Bisericii, care este Trupul Lui. Căci Hristos, afirmând în mod explicit necesitatea credinţei şi a Botezului, a confirmat în acelaşi timp necesitatea Bisericii, în care oamenii intră, ca pe o poartă, prin Botez.

Chiar dacă Dumnezeu, pe căi de El cunoscute, îi poate aduce pe oamenii care nu cunosc, fără vina lor, Evanghelia la credinţă este totuşi datoria imprescriptibilă a Bisericii şi, în acelaşi timp, dreptul ei sfânt de a vesti Evanghelia şi de aceea activitatea misionară îşi păstrează neatinsă puterea şi necesitatea acum ca şi întotdeauna.

În misiunea ei, Biserica: „vrea să fie icoană a Împărăţiei viitoare ea nu se uita inapoi, ci priveşte totdeauna inainte ea este prezentă în alergarea ce stă înainte.”

Prin ea Biserica îşi adună şi îşi organizează neâncetat forţele în vederea propriei sale creşteri. Pentru a desfăşura această activitate, membrii Bisericii sunt îndemnaţi de iubirea cu care Îl iubesc pe Dumnezeu şi datorită căreia doresc să împartă cu toţi oamenii bunurile spirituale de acum şi din viaţa viitoare.

Prin activitatea misionară Dumnezeu este slujit, în sensul că oamenii primesc în mod conştient lucrarea mântuitoare pe care El a săvârşit-o în Hristos. Astfel, prin ea se realizează planul lui Dumnezeu căruia Hristos i S-a dedicat, în duh de ascultare şi de iubire, spre slava Tatălui care L-a trimis: constituirea întregului neam omenesc într-un unic popor al lui Dumnezeu, adunarea lui în unicul Trup al lui Hristos, zidirea lui în unicul Templu al Duhului Sfânt; favorizând unirea frăţească, toate acestea corespund dorinţei intime a tuturor oamenilor.

Activitatea misionară este de asemenea legată intim de natura umană şi de aspiraţile ei. Căci, vestindu-L pe Hristos, Biserica le dezvăluie oamenilor prin însuşi acest fapt adevărul autentic despre condiţia şi chemarea lor integrală, deoarece Hristos este principiul şi modelul acestei umanităţi reînnoite, pătrunse de iubire frăţească, de sinceritate şi de spirit de pace la care aspiră toţi.