Modele de dezvoltare comunitară

Introducere

Termenul de dezvoltare presupune ”a trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a face progrese; a avansa; a înainta; a progresa; a propăși; a evolua”. Schimbările pot avea loc indiferent de voința oamenilor, neplanificate uneori în afara oricărui control, nedorite și în unele situații generând chiar efecte negative.

Dezvoltarea a intrat în vocabularul obișnuit al firmelor private, administrației, oamenilor politici, ONG-urilor, cu o conotație care privilegiază mai mult aspectul cantitativ decât cel calitativ al vieții.

Dezvoltarea poate fi explicate ca un process de management al schimbărilor, care presupune planificare, conducerea, coordonarea și controlul acestora.

În secolul XIX-lea, cuvântul dezvoltare era un termne mai specializat, utilizat în economie, științe sociale sau în domeniul tehnic. Însă, în zilele noastre, dezvoltarea a devenit o realitate complex. Nu se bazează doar pe vechiul model, care presupune mai alex intervenția statului și mecanismelor pieței în diferite proporții. Astăzi, dezvoltarea echivalează cu idea de creștere, de expansiune, de progres economic, de îmbogățire continua a unui individ, grup social ori a societății în ansamblu, a îmbunătățirii condițiilor de viață.

Dezvoltarea comunitară este un domeniu de studiu relativ nou, care succită un interes crescând în ultimele decade. Fenomenele generate de globalizarea economiei, mai ales în zonele mai puțin pregătite să facă față acestei noi paradigme și absorb cu mai mare dificultate șocurile schimbării, determină căutarea unor căi de acțiune pentru a asigura durabilitatea dezvoltării comunităților.

Domeniile de studiu înrudite cu Dezvoltarea comunitară sunt: Politici publice, Dezvoltare rurală, Psihologia comunităților, Managementul ONG-urilor, Managementul public, Planificarea și dezvoltarea urbană, Sociologie, Amenajarea teritoriului, Geografia umană și Economia politică.

Din multiplele experiențe ale comunităților din diferite locuri, își extrage esența Dezvoltarea comunitară, oferindu-se soluții legate de problema socio-economică.

Cei mai importanți actori în dezvoltarea comunitară se află în sectorul public, deoarece reglementează și asigură cadrul institutional pentru aplicarea actelor normative, de la care nu se poate sustrage nici o comunitate, oricât ar fi gradul ei de autonomie.

O mare parte din programele de dezvoltare cu finanțare guvernamentală, neguvernamentală sau din fonduri structural și de coeziune, reclama implicare unor agenți din administrația locală care să își asume roluri de animatori, facilitatori, agenți de dezvoltare sau atribuții de îndrumare și control. Cunoașterea de către aceștia teroriilor dezvoltării comunitare, a conceptelor cu care operează dezvoltarea comunitară, a metodelor de lcuru cu grupurile comunitare, a unor modele de dezvoltare comunitară, reprezintă condiția asigurării eficienței administrative și crearea de punți care să reducă distanța dintre administrație și cetățean.

Dezvoltarea este un proces planificat prin care o anumită situație trece de la simplu la complex, crește, se împlinește, devine mai bună decât a fost. Procesul de dezvoltare are și o conotație strategică deoarece reprezintă un proces de creștere, de transformare pe termen lung.

Dezvoltarea implică schimbări complexe și profunde în interiorul comunității. Acestea cuprind atât schimbările economice necesare pentru creșterea bunăstării oamenilor, cât și pe cele care privesc funcționarea instituțiilor și organizațiilor, gradul de implicare a oamenilor în problemele locale, nivelul de viață, relația cu mediul înconjurător.

Se întâlnesc adesea termeni ca dezvoltare rurală, dezvoltare urbană, regională, teritorială, în care constanta este raportarea procesului de dezvoltare la un teritoriu mai mult sau mai puțin definit.

Dezvoltarea comunitară se bazează pe capacitatea membrilor comunității în identificarea și definirea problemelor, în planificarea și executarea acțiunilor.

”Dezvoltarea comunitară” este o etichetă tolerantă pentru o familie, relative dezorganizată, de practice sau modele de intervenție locală care au sau tind să aibă ca rezultat ”mai binele comunității”.

În România se vorbește tot mai frecvent despre dezvoltare comunitară. Apar ONG-urile și proiecte ale unor ONG-uri, asociații , cursuri și materiale universitar-academice sau acte guvernamentale care operează cu sintagma respective. Iau naștere controverse la modul explicit sau implicit în legătură cu rolul posibil al dezvoltării comunitare, al noilor actori ai dezvoltării.

Dezbaterea este data în bună măsură de oportunitățile de rezolvare a unor probleme sociale locale prin programe de combatere a sărăciei sau de dezvoltare care deschid drumul spre resurse, în funcție de capacitatea comunităților locale de a se autoorganiza sau mobiliza pentru participare. Scheme de intervenție social comunitară sau regional bazate pe idei de parteneriat, participare locală, mobilizare a capitalului social sunt tot maim ult experimentate în context românesc. Acestea au fost preluate, majoritar, din practica și cu sprijinul unor instituții și organizații internaționale aparținând de Uniunea Europeană, Banca Mondială, UNDP (United Nations Development Programme), DFID (UK Department for International Development) etc.