Audit Intern

1.Origini si evolutie

S-a spus deja totul despre AUDIT în general şi despre AUDIT INTERN în particular pentru a explica orginea şi dezvoltarea sa. De la originile sale latine (audio, audire : a asculta) cuvântul audit a suferit vicisitudini şi mediatizarea sa a multiplicat sensurile sale contrare. Dar dacă îl calificăm „audit intern” atunci el se referă la o funcţie precisă, ale cărei origini au fost, uneori, identificate în practici vechi. Încă din timpul misionarilor dominicani ai lui Charlemagne şi „auditorii” lui Eduard I al Angliei, exemplele sunt numeroase şi pot fi prezentate ca antecedente istorice; dar, de fapt, nici unul dintre noi nu-şi dă seama pe deplin de această funcţie chiar dacă ea există astăzi în întreprinderi, deoarece ea este în realitate o Funcţie Nouă cu particularităţi singulare şi care nu se confundă cu nici un precedent istoric. De asemenea, ea este în acelaşi timp o Funcţie Universală şi o Funcţie periodică.

Auditul intern este considerat în lume o profesie care a prins contur

de-a lungul anilor, cautând sa raspunda mereu necesitatilor în continua schimbare pe care le au organizatiile. Auditul intern, axat la începuturile sale pe probleme contabile, a devenit astazi un instrument puternic de depistare a principalelor riscuri ale organizatiilor. Ca functie, auditul intern are o aparitie relativ recenta, situata, dupa unii autori, în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii. Întreprinderile erau atunci afectate de recesiunea economica si economiile de orice natura erau la ordinea zilei.

Toate conturile au fost minutios analizate în vederea unei reduceri a taxelor. Dar marile întreprinderi americane foloseau deja serviciile Cabinetelor de Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a certifica conturile, bilanturile si situatiile financiare. Ca pretutindeni, se cauta o metoda de reducere a cheltuielilor si s-a realizat ca pentru a duce la bun sfârsit activitatea de certificare, auditorii externi trebuiau sa efectueze numeroase activitati pregatitoare: inventare de orice natura, analize de conturi, sondaje diverse si variate etc. Atunci s-a sugerat în mod normal ca anumite activitati pregatitoare sa fie preluate de personalul întreprinderii. Cabinetele de Audit Extern si-au dat acordul cu conditia unei anumite supervizari.

Astfel au aparut acesti „auditori”, care efectuau activitati de audit, în sensul în care era înteles la acea data, dar „interni” deoarece faceau parte din întreprinderi. Ei participau la activitatile curente ale auditorilor externi, însa fara a întocmi sintezele si concluziile. Într-un fel, subcontractanti ai Auditorilor Externi, ei au permis realizarea obiectivului fixat initial: reducerea taxelor întreprinderilor. Astfel s-a nascut cuvântul, nu functia.

Odata ce a trecut criza, ei au fost folositi în continuare, deoarece dobândisera cunostintele necesare si utilizau metodele si instrumentele aplicate domeniului contabil; putin câte putin, ei au largit domeniul de aplicare si i-au modificat în mica masura obiectivele. Dar Functia de Audit Intern va mai pastra mult timp înca acest patrimoniu ereditar în memoria colectiva. Cu atât mai mult cu cât este vorba de o istorie recenta. În raport cu principalele functii traditionale ale întreprinderii: functia de productie, functia comerciala, functia contabila… care au existat dintotdeauna, se poate observa faptul ca functia de Audit Intern este înca la primii sai pasi (Jacques RENARD – Teoria si practica auditului intern – Bucuresti. 2002).

Foarte aproape, pâna acum câtiva ani, de functia contabila si financiara, auditul intern este în prezent subordonat conducatorilor organizatiilor. Este, de asemenea, o profesie bine organizata, cu influenta crescânda. Regasita în peste 80 de institute nationale, care fac parte din Institute of Internal Auditors (IIA) al carui sediu se afla la Orlando, în Statele Unite ale Americii, profesia reuneste peste 77.000 de membri repartizati în peste 120 de tari.

Auditul intern este o profesie care se bazeaza pe un cadru de referinta recunoscut în lumea întreaga, chiar daca, datorita varietatii mediilor în care este practicat, acesta trebuie sa se adapteze pentru a lua în calcul particularitatile legislative si de reglementare ale fiecarei tari, regulile specifice care guverneaza anumite sectoare de activitate (sectorul bancar, de exemplu) sau pur si simplu marimea si cultura organizatiilor.

Acest cadru de referinta serveste drept baza pentru pregatirea unei diplome profesionale recunoscute pe plan mondial, eliberata pe baza unui examen de specialitate, CIA (Certified Internal Auditor) care reprezinta, pentru exercitarea auditului intern, echivalentul diplomei de expertiza contabila în cazul revizuirii conturilor.

• Auditul intern: funcţie universală

Acest calificativ trebuie înşeles într-un dublu sens: este o funcţie universală căci se aplică tutror organizaţiilor, dar este funcţie universală deoarece se aplică tuturor funcţiilor acolo unde se exersează.

În mod natural întreprinderile sunt primele interesate, oricare ar fi dimensiunea lor. Marile

întreprinderi în mod sigur şi în mod particular, întreprinderile multinaţionale, pornind de la cele la care mişcarea s-a extins. Dar auditul intern interesează, în mod egal, şi întreprinderile mici şi mijlocii în măsura în care, bineînţeles, ele pot suporta costul care permite funcţionarea unui serviciu de audit intern.

Dacă auditul intern se aplică tuturor dimensiunilor întreprinderii el se aplică, de asemenea, tuturor activităţilor întreprinderii. Întreprinderea cu vocaţie comercială este la fel de interesată ca şi întreprinderea industrială sau întreprinderea de servicii. Probabil în această ultimă categorie, cu excepţia sectorului bancar, funcţia auditului intern a penetrat mai puţin şi fără îndoială pentru că dimensiunea multinaţională care a favorizat dezvoltarea funcţiei, este de altfel întâlnită în sectorul industrial.

Este evident că, sectorul para-public, care girează imaginea sectorului privat, adoptă funcţiile şi deci auditul intern, şi este una dintre dezvoltările sale recente, interesează toate activităţile din economie care îmbracă forma juridică în care se exprimă.

Dincolo de întreprinderi, asociaţiile de toate tipurile, societăţile civile şi chiar organismele

confesionale sau religioase pot şi trebuie să fie interesate de această Funcţie din moment ce au atins o anumită dimensiune.

Şi, în mod natural, administraţiile – toate administraţiile – adoptă în mod progresiv Auditul Intern care trebuie să le permită să facă un salt semnificativ în vederea eficacităţii, securităţii şi calităţii, fie că este vorba de spitale, Educaţie Naţională, colectivităţi teritoriale, Armată, Inspectoratele Generale ale Ministerelor, toţi au perceput deja în ce punct această funcţie nouă ar putea să le permită să stăpânească mai bine activităţile lor şi să atingă cu mai multă siguranţă obiectivele semnalate.