Competiție, competitivitate și mediul de afaceri concurențial

1. Competitie, competitivitate în mediul de afaceri concurenţial

De ce promovarea unei autentice culturi in domeniul concurenţei constituie un aspect deosebit de important in procesul de aplicare a regulilor economiei de piaţă, alături de utilizarea instrumentelor specifice de compatere a practicilor anticoncurenţiale şi de control al concentrărilor economice şi ajutoarelor de stat? Pentru că politica concurenţei trebuie cunoscută şi înţeleasă de toţi cei care sunt implicaţi în viaţa economică, iar aceasta nu se poate realiza fără aplicarea consecventă a principiilor transparenţei şi nediscriminării.

Din aceste considerente este necesară, în afară de cunoaşterea “regulilor de joc”, cunoaşterea procedurilor pe care le aplică Consiliul Concurenţei până la luarea deciziei (Berinde, 2003). Publicul larg, mediul de afaceri, dar şi toate autorităţile publice, trebuie să înţeleagă rolul Consiliului Concurenţial în menţinerea funcţională a economiei de piaţă, să cunoască modalităţile prin care acţionează acesta şi scopul aplicării cu consecvenţă a regulilor de concurenţă: crearea şi dezvoltarea unui mediu concurenţial care să protejeze consumatorii, încât aceştia să poată beneficia de avantajele pe care le oferă o concurenţă corectă.

De asemenea, agenţii economici trebuie să fie informaţi şi să cunoască modalităţile prin care pot fi protejaţi de legislaţie în cazul în care ar putea fi victim ale unor practice anticoncurenţiale, cît şi riscurile la care se expun în cazul în care încalcă regulile. Ei trebuie să conştientizeze faptul că numai cunoaşterea îndeaproape a legislaţiei le poate oferi protecţia în faţa legii: în primul rând pentru a şti care sunt acele practice interzise si a nu le încalca, în felul acesta evitând amenzi şi sancţiuni: apoi, ori de câte ori se simt ameninţaţi pe piaţă de acţiunile unor firme care încalcă legea, pot depune plângere în scopul încetării acestor practice care le prejudiază activitatea.

Promovarea valorilor culturii concurenţei şi aplicarea consecventă a pincipiilor acesteia produc dezavantaje doar pentru firmele ineficiente, în timp ce pentru economie în ansamblu şi pentru consumatori, efectele demonstrate în zeci de ţări sunt acelea de promovare a progresului tehnic, de alocare eficientă a resurselor, de dezvoltare a sectorului privat si bunăstare socială.

Deşi aceste principia se aplică în orice domeniu, în planul concurenţei transparenţa este cerută în mod special (Miron, 1998), deoarece legislaţia trebuie înţeleasă ca un cadru de bază de care dispune autoritatea de concurenţă, iar aplicarea ei se face de la caz la caz, utilizând metode şi instrumente specific, jurisprudenţa românească, precum şi cea a altor state. Din 1994, regulile concurenţiale din UE se aplică şi acordurilor comerciale încheiate cu alte state, inclusiv România (Acordurile de Asociere). În general, regulile comunitare au prioritate faţă de legislaţia naţională, dar nu o înlocuiesc automat (Hiltris, 2003). Trebuie subliniat faptul că rolul Consiliului Concurenţei este acela de a prezerva un climat bazat pe concurenţă, în condiţiile în care intrarea pe piaţă este liberă, nefiind îngrădită de bariere artificiale, iar operatorii ineficienţi de pe piaţă ies in mod obiectiv, prin faliment. Operatorii economici trebuie să se apere singuri prin creşterea eficienţei şi respectarea regulilor jocului. Ei au la îndemână o serie de instrumente şi metode prin care pot acţiona fără a fi sancţionaţi, dar numai o informare adecvată, coerentă şi completă le poate oferi siguranţa acţiunilor şi operaţiunilor de pe piaţă. Gradul de cunoaştere şi aplicare a legislaţiei în domeniul concurenţial este cu atât mai important, cu cât, intr-o anumită măsură, firmele sunt cele care au grijă să nu încalce legile; cu alte cuvinte, siguranţa legală este dată nu de procedura aleasă, ci de gradul de cunoaştere a legii, de claritatea acesteia si de calitatea evaluării pe care o fac firmele.

De aceea, am considerat necesară efectuarea unei cercetări în rândul firmelor din România, care să permită obţinerea unor informaţii comprehensive valide şi valoroase, pentru a ajnge la concluzii pertinente privind rolul instituţiei cu atribuţii de informare, prevenire şi sancţionare a comportamentului de integrare în UE. Un grad insuficient de pregătire şi de informare a agenţilor economici pe o piaţă extinsă, precum şi cea a Uniunii Europene, ar putea crea multă confuzie, dezorientare şi extindere. McDonald şi Dearden (2005) subliniau faptul că Uniunea Europeană a dezvoltat o politică a concurenţei tocmai pentru a păstra beneficiile rezultate pe o piaţă concurenţială, deoarece eliminarea baierelor naţionale în comerţul dintre state putea fi înlocuită cu introducerea unei decizii referitoare la rolul pe care ar trebui să îl joace Consiliul Concurenţial într-o ţară cu un mediu de afaceri relativ instabil, volatil, influenţat politic, dar cu un potenţial important în ceea ce priveşte oportunităţile de extindere şi dezvoltare.

2. Metodologia cercetării

Metodologia cercetării efectuate în rândul întreprinderilor din România a urmărit întocmai etapele specifice unui astfel de demers, respectând standardele acceptate în cazul cercetărilor de marketing.