Contabilitatea veniturilor, cheltuielilor și rezultatul exercițiului

SCOPUL ŞI OBIECTIVUL LUCRĂRII

În noul sistem contabil din România contabilitatea financiară operează cu conceptul dualist, adică cuprinde contabilitatea financiară şi de gestiune.

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al societăţii luat în totalitatea şi structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informaţii sintetice privind poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare. Informaţia contabilă este destinată utilizatorilor externi definiţi de :

- investitorii de capital ,

- bancheri angajaţi ,

- furnizori ,

- clienţi,

- guvern şi instituţiile sale ,

- publicul.

Activitatea economică a societăţii S.C. FAITH S.R.L. se desfăşoară pe baza unui program concretizat sub aspect financiar în bugete de venituri şi cheltuieli. Această lucrare prezintă pe baza documentelor fundamentale unele operaţii privind organizarea şi urmărirea activităţii societăţii: aprovizionare, producere, comercializare, determinarea şi repartizarea rezultatului obţinut.

Lucrarea abordează elemente ce se referă la standardele internaţionale de contabilitate, la ordonanţele şi hotărârile Ministerului Finanţelor accentuând că organizarea contabilităţii se face potrivit Legii 82/1991.

Scopul acestei lucrări este de a prezenta informaţii referitoare la contabilitatea veniturilor şi determinarea rezultatului precum şi la modalităţile de întocmire a situaţiilor financiare.

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA CHELTUIELILOR

1.1 DEFINIREA, ROLUL ŞI CARACTERIZAREA CHELTUIELILOR

Activitatea oricărei întreprinderi presupune consumuri, datorii şi plăţi care efectuează nivelul performanţelor. Acestea sunt reprezentate în contabilitate prin noţiunea de cheltuieli.

În conformitate cu Cadrul General al Comitetului pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate, cheltuielile „reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor , care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari”.

De exemplu, cheltuielile ce apar în cursul activităţilor curente includ costul vânzărilor, salariilor şi amortizarea. Ele se regăsesc de obicei sub forma ieşirilor sau scăderii valorii activelor, cum ar fi: numerarul sau echivalentul numerarului, stocurile, terenurile şi mijloacele fixe.

Cheltuielile reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază unitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- înregistrarea de provizioane şi deprecieri ale activelor;

- executarea unor obligaţii legale sau contractual.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice ce pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente (de exploatare şi financiare) a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea unui agent economic presupune mai multe momente : angajarea, consumul, plata şi imputarea.

a) angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească, generată de plăţi sau consumuri de resurse;

b) consumul este specific utilizării efective a resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive;

c) plăţile, constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor comerciale;

imputarea este momentul în care cheltuielile sunt decontate asupra rezultatului de regulă la sfârşitul perioadei de gestiune.

Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor şi care pot apărea sau nu pot apărea pe parcursul desfăşurării activităţii curente ale întreprinderii. Pierderile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi din acest punct de vedere nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli. Prin urmare, în „Cadrul General al Comitetului pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate” ele nu sunt considerate ca structură distinctă.

IAS reţine o definiţie care înglobează, pe lângă noţiunea de cheltuieli şi pe cea de pierderi „cheltuielile au drept rezultat diminuarea capitalurilor proprii, pe alte căi decât distribuirea acestora către proprietar". Pierderile reprezintă diminuări de avantaje economice, acestea nefiind diferite, prin natură, de alte cheltuieli.

Pe de altă parte „Comisia Standardelor de Contabilitate Financiarǎ” defineşte cheltuielile ca fiind: fie ieşiri sau diminuări de activ, fie creşteri ale datoriilor sale, fie în sfârşit, o combinaţie a celor două categorii de operaţii, survenite în cursul exerciţiului şi generate de livrarea de bunuri, prestarea de servicii sau de alte active, care decurg din exploatarea normală sau principală.