Organisme de reglementare în domeniul auditului financiar

INTRODUCERE

Etimologic cuvântul „audit” înseamnă „ a asculta și a transmite mai departe” atunci când este tradus din latinescul „audire”. Tradus din limba engleză el exprimă noțiuni ca: revizie contabilă, bilanț, a revizui, a verifica, a revizui registrele contabile, a face o revizie contabilă. Auditorul, în corelație cu semnificația cuvântului audit, este persoana care poartă eticheta și este recunoscut ca atare de „revizor contabil”, „controlor financiar” sau „cenzor”.

Se observa ca, in timp, obiectivul primordial al auditului a evoluat de la detectarea fraudelor si erorilor la certificarea situatiilor financiare, la verificarea conformitatii acestora anumite criterii prestabilite. Schimbarea obiectivului auditului a necesitat evolutia tehnicilor de audit. In conditiile globalizarii economiilor si internationalizarii pietelor financiare, metodele traditionale de verificare, care implicau un control exhaustiv al tranzactiilor s-au dovedit mult prea costisitoare si de durata. Din acest motiv, ele au fost inlocuite cu tehnici de esantionare si sondaj statistic, tehnici asistate de calculator, auditorul punand, in acelasi timp, un accent deosebit pe eficienta si eficacitatea controlului intern.

Prin audit se intelege:

1. Examinarea/cercetarea, profesionala si obiectiva, de catre o persoana competenta si independenta a: - unei informatii, -activitati sau operatiune; - probitatii si credibilitatii tranzactiilor economice; fidelitatii reprezentarilor financiare si contabile, cu scopul de a: - aprecia fiabilitatea si eficienta sistemelor si procedurilor unei entitati economice; - produce o judecata motivata si independenta, cu referinta la normele de evaluare; - obtine o concluzie si de a exprima o opinie responsabila si independenta, prin raportarea la un criteriu sau standard.

2. Procesul desfasurat de auditori-persoane fizice sau juridice legal autorizate prin care se analizeaza si evalueaza, profesionist, informatii privind o entitate, prin tehnici si procedee specifice, in vederea obtinerii de dovezi, numite probe de audit.

CAPITOLUL I

AUDITUL FINANCIAR

În conformitate cu Normele internaționale de audit activitatea de audit financiar reprezintă activitatea de verificare a situațiilor financiare ale societăților comerciale de către auditorii financiari în conformitate cu standardele internaționale de audit. Auditorul financiar este persoana fizică sau juridică ce dobândește această calitate prin atribuirea ei de către Camera Auditorilor Financiari din România, calitate care îi dă dreptul la exercitarea independentă a mandatului de auditor financiar.

Tipuri de audit

1. Din punct de vedere al modului de afiliere al auditorilor in realizarea misiunii, auditul poate fi:

- Audit extern

- Audit intern

- Audit guvernamental

1. Auditul public intern

Auditul public intern reprezinta o activitate functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice. Ajuta entitatea publica sa-si îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

1.1. Tipuri de audit public intern

Legea privind auditul public intern defineste urmatoarele tipuri de audit:

a) Auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficientelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

b) Auditul performanței - examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c) Auditul de regularitate - reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, care le sunt aplicabile.

2. In raport cu obiectivul si aria de aplicabilitate, auditul poate fi:

a) de conformitate sau legalitate,

b) de atestare financiara, al performantelor sau rezultatelor,

c) operational,

d) de gestiune etc.