Răspunderea Patrimonială

I. Consideratii generale

Pe parcursul derulării contractului de munca se poate întâmpla ca una din părti să provoace celeilalte un prejudiciu născându-se astfel obligatia de a repara paguba produsă.

Obligatiile de reparare a prejudiciului precum si procedura de urmat poartă denumirea de răspundere patrimonială si este reglementată în art.269-275 din Codul muncii.

Răspunderea patrimonială înlătură vechea formă de răspundere (materială) rămânând însă o componentă a institutiei răspunderii juridice.

Astfel, răspunderea patrimonială în dreptul muncii este caracterizată prin următoarele trăsături care o individualizează faţă de răspunderea civilă contractuală, care se regăsesc atât în cazul răspunderii salariatului cât şi a angajatorului:

1. este o răspundere contractuală având la bază un contract individual de munca, fiind foarte importantă delimitarea persoanelor între care se pune problema răspunderii patrimoniale. Vor fi supuse unei asemenea răspunderi următoarele categorii de angajati:

- cei cu contract de muncă pe durată nedeterminată;

- cei cu contract de muncă pe durată determinată;

- cei cu contract de muncă cu timp partial;

- cei cu contract de muncă la domiciliu;

- cei cu contract de ucenicie;

- cei care se afla în detasare.

Nu vor putea fi obligati să răspundă patrimonial următorii:

- elevii si studentii aflati în practică;

- functionarii publici;

- cei care au încheiat contracte civile de prestări servicii;

- cei care desfăsoară munca de voluntariat;

- administratorii cu contract de mandat;

- cenzorii ti lichidatorii unei societăti comerciale;

- persoanele care se află în delegatie la o altă unitate pe care o prejudiciază.

Toate aceste categorii de persoane, daca vor produce prejudicii vor răspunde conform regulilor răspunderii civile delictuale.

2. este o răspundere individuală, eventuala răspundere solidară, subsidiară trebuie expres prevăzută de normele juridice. În cazul în care prejudiciul a fost produs de mai mulţi salariaţi, dar nu se poate stabili proporţia în care fiecare a contribuit la producerea acestuia, răspunderea patrimonială se stabileşte proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul şi în funcţie de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar, în situaţia celor care au calitatea de gestionari.

3. este o răspundere integrală, cel vinovat trebuind să acopere atât dauna efectivă si actuală (damnum emergens), cât si foloasele nerealizate (lucrum cessans). Potrivit regulilor răspunderii civile contractuale salariatul va răspunde doar prejudiciilor prevăzute sau previzibile la momentul încheierii contractului de muncă, nu si pentru prejudiciile neprevizibile;

4. stabilirea răspunderii se face, fie pe cale amiabilă fie, în caz de divergentă, prin intermediul instantei de judecată. Răspunderea patrimonială nu se poate stabili unilateral de către angajator;

5. răspunderea patrimonială, privind executarea silită, are un caracter limitat, de regulă, urmărindu-se cota parte din salariu.

6. o altă caracteristică constă în reglementarea răspunderii patrimoniale prin norme legale imperative, modificarea ei prin clauze ale contractului de muncă, derogatorii din lege în defavoarea salariatului, fiind inadmisibilă.

7. recuperarea prejudiciul cauzat se face, de regulă, prin echivalent bănesc.

II. Răspunderea patrimonială a salariatului fată de angajatorul său.

1. Conditiile răspunderii patrimoniale.

Se prevede, în art 270, că salariatii răspund patrimonial, pentru pagubele materiale produse din vina si în legătură cu munca lor, dar în conditiile răspunderii civile contractuale, conditiile angajării unei asemenea răspunderi nefiind diferite decât ca temei juridic

Pentru existenta răspunderii patrimoniale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii :

1. Calitatea de salariat. Cel vinovat de prejudiciu trebuie să se afle într-un raport juridic de muncă cu angajatorul pe care l-a prejudiciat. O exceptie o reprezintă situatia în care paguba a fost descoperită după ce cel vinovat si-a încetat calitatea de salariat la unitatea pe care a prejudiciat-o. Într-un astfel de caz recuperarea pagubei se va face tot după regulile răspunderii patrimoniale. Dacă însă angajatorul a fost păgubit de salariatul unui alt angajator, în cadrul îndeplinirii unor atribuţii de serviciu, nu se pot cere despăgubiri de la salariatul respectiv decât în situaţia în care cel în cauză era detaşat la angajatorul păgubit (şi răspunderea sa va fi de drept al muncii). Administratorii societăţilor comerciale, dacă au produs un prejudiciu, răspund potrivit regulilor de la mandatul comercial, iar nu conform normelor din Codul muncii.