Realizarea Dreptului

SECŢIUNEA I. Prezentare generală.

1.1. Noţiunea realizării dreptului.

Dreptul îşi consolidează poziţia în ansamblul realitaţii sociale prin faptul că este implicat efectiv în conducerea societaţii.

Prin funcţiile pe care le înfăptuieşte dreptul ni se înfăţişează cu deosebire în dimensiunea faptică, concretă, materială, el reglementând cu rigoare conduita oamenilor în societate, drepturile lor fundamentale; el statuează şi pune în acţiune mecanismele instituţionale apte să asigure aplicarea normelor juridice.

Scopul fundamental al dreptului este acela de a asigura ordinea de drept care înseamnă desfăşurarea vieţii sociale în conformitate cu prevederile legii. Pentru realizarea ordinii de drept (înţeleasă ca nucleu al ordinii sociale) trebuie să se înfăptuiască traducerea în fapt a conţinutului normelor juridice, adică să se realizeze dreptul.

1.2. Definiţia realizării dreptului.

Realizarea dreptului reprezintă procesul complex de transpunere în viaţă a conţinutului normelor juridice. În cadrul acestui proces oamenii, organele de stat, organizaţiile nestatale şi celelalte instituţii considerate subiecte de drept, respectă şi aduc la îndeplinire dispoziţiile actelor normative, iar în situaţia încălcării acestora, organele de stat abilitate intervin potrivit competenţelor pentru aplicarea dreptului.

Din conţinutul definiţiei reţinem următoarele aspecte:

- realizarea dreptului este un proces complex si continuu de traducere în viaţă a conţinutului normelor juridice;

- traducerea în viaţă a normelor juridice reclamă asigurarea cadrului organizatoric necesar, în masură să permită aplicarea concretă a dreptului;

- coordonata fundamentală a procesului de realizare a dreptului o constituie respectarea dispoziţiilor normative de către subiectele de drept;

- realizarea dreptului presupune implicarea organelor de stat care aplică concret dispoziţiile normative în conformitate cu competenţele ce le sunt stabilite prin lege;

- în procesul de realizare a dreptului se intersectează două planuri: planul realităţii concrete şi planul conduitei, al comportamentului prescris de legiuitor şi aşezat în substanţa normelor juridice; Realizarea dreptului urmăreşte apropierea celor două planuri, asigurând concordanţa dintre realitatea concretă şi conduita cuprinsă în norma de drept;

Aşadar, realizarea dreptului este procesul implementării prescripţiilor normelor juridice în viaţa socială, prin respectarea şi executarea lor de către membrii societăţii şi aplicarea lor de către organele de stat competente.1

SECŢIUNEA a- II -a. Formele realizării dreptului.

După cum rezultă din definiţia realizării dreptului, normele juridice nu sunt traduse în viaţă numai de către organele de stat, ci şi de către cetăţeni şi de organizaţiile neguvernamentale.

Realizarea lor, însă, se face în forme diferite de către cetăţeni şi organizaţiile neguvernamentale, pe de o parte, şi de către organele statului şi funcţionarii de stat, pe de altă parte. În lumina acestor precizări, se cunosc două forme principale de realizare a dreptului:

a) Realizarea dreptului prin activitatea de respectare şi executare a legilor

b) Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele statului (Aplicarea dreptului)

2.1. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare şi executare a

legilor

Respectarea normelor juridice de către cetăţeni şi organizaţiile neguvernamentale este o formă importantă de realizare a dreptului, care constă în îndeplinirea obligaţiilor cuprinse în normele juridice.