Impozitul pe profit

În proiectul ce vizează obţinerea examenului de atestare profesională, am ales tema Impozitul pe profit întrucât constituie un subiect controversat despre care s-au scris pagini numeroase în literatura de specialitate.

Profitul este o formă de venit obţinut prin intermediul unei activităţi economice, ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat să poata fi calificat profit, este necesar ca activitatea economică să fie desfaşurată cu scopul obţinerii de beneficiu.

Această subliniere este foarte importantă, întrucât, în practică, există situaţia în care o entitate desfăşoară o activitate producătoare de venit ce nu este calificată drept profit, pentru că nu există intenţia obţinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate susţinerii unei alte activităţii proprie entităţii respective. Este cazul persoanelor juridice fară scop lucrativ.

Contribuabilii români, indiferent de mărimea veniturilor sau extinderea averii, sunt preocupati de stabilirea şi plata impozitelor, contribuţiilor şi a altor venituri publice.

Preocuparea aceasta este justificată de dorinţa contribuabililor de a cunoaşte legislaţia fiscală şi limitele în care obligaţiile fiscale ce le revin influenţeaza venitul net de care vor putea dispune.

Lucrarea trateaza impozitul pe profit în raport cu reglementările legale în vigoare.

Pe baza profitului impozabil de la sfârşitul anului fiscal se determină impozitul pe profit de la sfârşit şi plăţile anticipate în contul impozitului pe profit pe tot parcursul anului fiscal următor.

Impozitul pe profit este un impozit personal, iar în cadrul reformei fiscale din România , impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuţiei sale la formarea veniturilor bugetare, cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.

Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor directe şi este un impozit personal.

Impozitele personale privesc în mod direct persoana contribuabilului, care se impune fie pe baza venitului lui global, fie din diferitele sale surse de venituri grupate în clase, cu luarea in considerare a pasivului şi a sarcinilor sale familiale.

Cel mai vechi impozit personal a fost capitaţia, stabilita pe cap de locuitor în suma fixă.

A doua formă a impozitului personal a constituit-o impozitul pe clase, care apare cu timpul, când se face o mai mare deosebire între viaţa satului şi viaţa oraşului.

În perioada concentrării meseriilor la oraş, când se dezvoltă comerţul se instituie impozitul pe clase de venituri.

În România postdecembristă reflectarea financiar-contabilă a impozitului pe profit se reaşează conform standardelor europene si suportă mai multe modificări în acest scop.

Având în vedere fenomenul de instabilitate economică cu care s-a confruntat ţara noastră, din 1990, acestea au condus la implicaţii şi de natură fiscală.

Oricum, cert este că introducerea unui impozit sau majorarea lui nu a constituit niciodată, nicăieri o măsură populistă.

CAPITOLUL I

IMPOZITE DIRECTE DE NATURA IMPOZITULUI PE PROFIT

1.1Concept economic/Rolul impozitului pe profit

Impozitele directe fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece acestea constiuie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Până în anii 1970-1980, s-a observat o anumită accentuare a rolului impozitelor pe plan economic, concretizată în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoane fizice şi cele juridice.