Informatică de gestiune

Stabilirea necesarului de aprovizionat

Aprovizionarea este una din activităţile componente ale funcţiei comerciale prin intermediul căreia întreprinderea intră în relaţii economice cu alte societăţi comerciale.

Prin aprovizionare, activitate foarte complexă care presupune un laborios proces decizional, înţelegem orice acţiune care are drept scop procurarea de bunuri şi

servicii necesare desfăşurării proceselor producţiei culinare, prestării serviciilor şi

desfacerii mărfurilor către populaţie.

Modificarea continuă a mediului de afaceri, schimbările tehnologice rapide, creşterea interrelaţiei întreprindere - mediu reclamă necesitatea utilizării de către orice întreprindere a previziunilor, ca bază în luarea deciziilor operaţionale. Aceste previziuni sunt utile în determinarea necesarului de resurse (de aprovizionat), în programarea resurselor disponibile (băneşti, în special) şi în achiziţionarea resurselor necesare desfăşurării proceselor operative (materii prime, materiale, mărfuri, personal etc.)

Acţiunea conjugată a factorilor care influenţează cererea are drept rezultat o anumită evoluţie a acesteia; modelele de bază care cacterizează această evoluţie sunt:

• modelul orizontal, caracteristic unei evoluţii cu fluctuaţii reduse, în jurul unei valori constante;

• trendul, care caracterizează o tendinţă de creştere sau scădere în timp a cererii;

• modelul evoluţiei sezoniere, când se manifestă o anumită repetabilitate în timp a

creşterii sau descreşterii cererii (zilnic, săptămînal, lunar, trimestrial); în funcţie de tendinţa manifestată de la un an la altul, modelul sezonier poate fi orizontal sau cu tendinţă;

• modelul ciclic, când tendinţa cererii este repetabilă pe o perioadă mai mare de

timp (ani, decade); acest tip de evoluţie poate depinde de ciclurile economice sau chiar de ciclul de viaţă al produsului ori serviciului;

• modelul evoluţiei aleatoare sau imprevizibile, atunci când nu există nici un fel de

tendinţă în evoluţia cererii.

Evoluţia reală a cererii unui bun sau serviciu poate fi o combinaţie din două sau mai multe modele de bază.

Ce metode de previziune folosim?

Rolul previziunii este acela de a dezvolta un model evolutiv al cererii, pe baza datelor ce ne stau la dispoziţie privind evoluţia anterioară a acesteia, folosind tehnici cât mai potrivite caracteristicilor cererii.

În general, există două tipuri de tehnici de previziune:

1. calitative (subiective) sau intuitive, cum ar fi metoda Delphi, tehnica scenariilor, analiza morfologică, cercetările de piaţă etc.

2. cantitative (obiective), care folosesc diverse modele statistico-matematice;

aceste, şla rîndul lor, pot fi:

• cauzale – regresia liniară şi coeficientul de corelaţie statistică, regresia

multiplă etc.;

• cronologice (analiza seriilor de date) – sporuri medii, indici medii, trendul liniar, parabolic, hiperbolic, indici de sezonalitate, nivelarea exponenţială etc.

O altă structurare a metodelor de previziune poate fi făcută după orizontul de timp în care îşi dovedesc aplicabilitatea:

• pe termen foarte scurt (1 – 3 luni), cele mai dese în managementul operaţional;

• pe termen scurt (3 luni – 1 an);

• pe termen mediu (1 – 5 ani);

• pe termen lung (peste 5 ani).

În managementul operaţional, adeseori se foloseşte o altă împărţire a orizontului de timp, pe intervale mai mici:

Aplicaţii Orizont de timp

Scurt 0 -3 luni Mediu < 2 ani Lung > 2 ani

Previziuni

cantitative Prod./serv. vândute

(individual) Total vânzări

pe grupe Total vânzări

Zone de

decizie Inventar

Programarea producţiei

Program. forţei de

muncă Planif. RU

Planif. producţiei

Achiziţii (aprov.)

Distribuţie Planif. capacit. de

producţie şi servire

Procesele de producţie

Amplasamente

Organizare spaţială

Tehnici Serii cronologice

Cauzale

Subiective Cauzale

Subiective Cauzale

Subiective

Din analiza structurii consumului productiv al întreprinderii şi a structurii desfacerilor se constată că produsele alimentare intră în consumul populaţiei în anumite combinaţii relativ stabile de la o perioadă la alta. Modificarea acestor structuri se face lent, prin transferuri între ponderile produselor tradiţionale ale consumului alimentar.

Consumul de produse alimentare în ultimii cinci ani a fost:

Nr. crt. Grupă 2005 2006 2007 2008 2009

1 Carne şi preparate din carne 302,2 296,0 294,8 289,1 294,2

2 Legume şi conserve de legume 168,4 180,1 191,7 200,8 209,1

3 Lapte şi produse lactate 109,8 117,5 125,3 138,0 144,9

4 Fructe şi conserve de fructe 157,7 153,4 148,3 154,6 163,3

5 Pâine şi produse de panificaţie 87,5 86,7 92,0 90,8 94,2

Total 825.6 833.7 852.1 873.3 905.7

a) Determinarea structurii desfacerilor pe grupe de mărfuri - în % -;

b) Calculul matricilor de trecere (de tranziţie) de la o grupă la alta într-un an faţă

de cel precedent;

Pe baza tabelului de structuri se calculează “n-1” matrici de tranziţie (patru în exemplul nostru), înscriindu-se pe diagonala matricei (a “fidelităţii”) ponderea grupei “păstrate” într-un an faţă de cel precedent iar pe restul câmpului matricei diferenţele de ponderi pierdute (pe orizontală) sau câştigate (pe verticală) de la un an la altul.