Principii și metode de evaluare a stocurilor

REZUMAT

În prezenta lucrare, am abordat tema Principii și metode de evaluare a stocurilor. Stocurile şi produţia în curs de execuţie reprezintă, după caz, bunurile materiale, lucrările si serviciile destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia în care au starea de marfă sau produse rezultate din preluare, precum şi producţia în curs de execuţie aflată sub forma producţiei neterminate. Pentru ca prin evaluare să se acorde o imagine fidelă situației financiare și rezultatelor în timp ce se face evaluarea trebuie respectate principii ca: principiul valorii reale, principiul stabilirii obiectivului evaluării, principiul alegerii formei de evaluare, principiul prudenței, principul permanenței metodelor, principiul costului istoric, principil stabilității unității monetare.

În funcție de modul de efectuare a evaluării și de scopul urmărit se disting mai multe momente și forme ale evaluării elementelor patrimoniale și anume: evaluarea la intrarea în patrimoniu, evaluarea la ieșirea din patrimoniu, evaluarea la inventariere și evaluarea la închiderea exercițiului financiar numită și evaluare bilanțieră.

Evaluarea mărfurilor la intrarea în patrimoniu este utilizată la înregistrarea operațiunilor economice în contabilitate pe tot parcursul desfășurării activității fiind denumită și evaluare curentă.

Evaluarea marfurilor la ieșirea din patrimoniu sau la trecerea în consum se face după patru metode de evaluare dat fiind faptul că pe parcursul desfășurării activității aceleși tipuri de bunuri se achiziționează la prețuri diferite. Aceste metode de evaluare sunt: metoda costului mediu ponderat (CMP), metoda primei intrări- primei ieșiri (FIFO), metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO) și metoda costului standard.

Evaluarea mărfurilor la inventariere se face la valoarea actuală denumită și valoare de inventar. Potrivit Regulamentului privind inventarierea valoarea de inventar este stabilită la evaluarea elementelor patrimoniale la momentul inventarierii în funcție de utilitatea bunului și prețului de piață.

Evaluarea la închiderea exercițiului financiar numită și evaluare bilanțieră se face la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă rezultată din evaluarea la inventariere.

Cuvinte cheie: costul mediu ponderat, FIFO, LIFO, costul standard, inventariere.

INTRODUCERE

Am ales tema Principii și metode de evaluare a mărfurilor găsind-o ca o temă deosebit de interesantă fiind în același timp fundamentală pentru teoria și practica contabilă. Principalul motiv pentru care am ales această temă este simplul fapt că acest capitol al contabilității este foarte des intâlnit în contabilitatea tuturor societăților ce desfășoară activități economico-financiare. Prin dezbaterea acestei teme intenționez a-mi aprofunda cunoștințele în domeniu, pentru realizarea ei fiind necesară o deosebită muncă de cercetare și documentare, de asamblare a informațiilor și cunoștințelor dobândite în cadrul materialului din suportul de curs oferit de dumneavoastră.

Pentru elaborarea acestei lucrări a fost necesară utilizarea și valorificarea unei bibliografii actuale, opere importante ale unor specialiști recunoscuți atât în România cât și pe plan internațional.

Am acordat o deosebită atenție metodelor de evaluare a mărfurilor la ieșirea din patrimoniu contribuind cu aplicații la fiecare din ele, acestea reprezentâd de asementa o pondere semnificativă a acestei lucrări. Exemplele date au fost axate pe metodele de evaluare la ieșirea din patrimoniu pentru e evidenția cât mai clar elementele care trebuie respectate pentru aplicarea acestor metode.

Problemele abordate în cadrul acestei lucrări contsituie un subort atât în cunoașterea cât și în aprofundarea aspectelor teoretice și practice ale contabilității aspectele prezentate fiind fundamentale pentru evaluarea corectă a stocurilor de mărfuri. Conținutul acestui referat tratează studiul evaluării în contabilitate atât teoretic cât și practic, aplicativ.

Evaluarea reprezintă procedeul metodei contabilității care asigură exprimarea valorică a componentelor patrimoniului. Ea este cu alte cuvinte cuantificarea și măsurarea, în expresie bănească, a mărimii mijloacelor materiale, a creanțelor, plasamentelor, angajamentelor, cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor obținute. Calcularea indicatorilor economico-financiari, presupune exprimarea lor în unități valorice sau altfel spus, evaluarea lor.

Evaluarea are în vedere următoarele componente: obiectivul evaluării, etalonul monetar ca unitate de măsură și prețul.

Obiectivul evaluării îl constituie structura patrimoniului compusă din: active, pasive, cheltuieli, venituri, rezultate și operațiile economico-financiare privind circuitul lor.

Etalonul monetar îl reprezintă banii având funcția de măsurare a valorii. Această funcție se diferențiază de la o țară la alta prin semnul monetar al fiecărei țări. În România moneda națională este leul.

Prețul reprezintă rezultatul măsurării și comparării obiectului evaluat cu banul ca unitate de măsură a valorii. Prin intermediul monezii valoarea elementelor patrimoniale se exprimă ca peț. Cu alte cuvinte prețul reprezintă raportul între valorile economice supuse evaluării și bani ca unitate de măsură a valorii. Astfel putem măsura capacitatea de cumpărare a banului pentru obținerea de bunuri și servicii.