Sisteme europene de plăți

Introducere

Sistemele de plăţi ale ţărilor din Uniunea Europeana sunt în prezent foarte diversificate şi funcţionează în contexte juridice foarte diferite,bazându-se pe o mare varietate de norme tehnice.Pentru a favoriza integrarea sistemelor de plăţi europene şi a îmbunătăţi securitatea lor,s-a hotărât ca fiecare stat să dispună de un sistem de plată pe bază brută în timp real,prin care va trebui să fie schimbat un număr cât mai mare de plăţi.

Un sistem de plăţi(Payment system) reprezintă un ansamblu de mecanisme al căror obiective este transferul de monede scripturale între agenţi economici,pe de o parte, şi între bănci, pe de altă parte.

Noţiunea de sistem de plăţi a fost definită de Banca Reglementelor Internaţionale ca fiind ”un set de angajamente pentru descărcarea obligaţiilor asumate de către agenţii economici cu ocazia procurării de resurse reale ori financiare”.Sistemele de plăţi interbancare internaţionale sunt aranjamente prin care băncile au dreptul să efectueze viramente între ele pe contul lor sau în contul clienţilor săi.

Sistemul de plăţi îndeplineşte două funcţii complementare şi anume intermedierea tranzacţiilor de către băncile comerciale şi agenţi nonbancari(poşta, brokeri), iar cea de a doua constă în garantarea schimburilor de către banca centrală prin deschiderea de conturi centralizate ale băncilor comerciale.

Rolul sistemelor electronice de plăţi

Cele mai importante trei mari componente ale acestor sisteme sunt: sistemele de plăţi prin carduri, comerţul electronic, şi transferurile electronice de fonduri interbancare şi între companii. Toate acestea presupun existenţa, la scară globală, a unor reţele de telecomunicaţii vaste, cum ar fi Visa şi MasterCard, Internetul, sau reţeaua SWIFT.

O largă răspândire a acestui tip de plăţi a condus la o creştere semnificativă a vânzărilor de bunuri şi servicii, a facilitat mult problema accesului la un credit de consum, şi a redus restricţiile impuse comerţului de barierele geografice.

Plăţile electronice oferă beneficii evidente – în principal comoditate şi viteză - tuturor părţilor implicate într-o tranzacţie economică – consumatorilor şi comercianţilor, sistemului bancar, companiilor, administraţiei centrale şi locale. Prin costuri generale de sistem mai reduse şi prin viteză sporită, plăţile şi transferurile electronice de fonduri pot conduce la economii anuale estimate la circa 1% din produsul intern brut, în comparaţie cu plăţile bazate pe formulare de hârtie.

Avantajele oferite de sistemul electronic de plăţi(SEP) constau în:

1. Reducerea perioadei de procesare şi decontare a ordinelor de plată de mică valoare

Odată cu implementarea noului sistem electronic viteza cu care plăţile interbancare sunt procesate creşte semnificativ. Faţă de momentul recepţionării în SEP, decontarea finală poate avea loc într-un interval de timp de ordinul secundelor sau orelor.

2.Disponibilitate ridicată

Intervalul de timp în care aplicaţiile SEP sunt disponibile participanţilor a fost mărit considerabil faţă de perioada anterioară.

3. Securitatea datelor

Este asigurat un nivel ridicat de securitate a datelor prin utilizarea unei infrastructuri cu chei publice (PKI); pentru asigurarea şi verificarea autenticităţii iniţiatorului sunt folosite certificate digitale emise de o autoritate de certificare autorizată.

4. Reducerea ponderii proceselor manuale în procesarea plăţilor

Prin introducerea SEP a fost redus riscul apariţiei de erori de natură umană, toate procesele (cu excepţia operaţiunilor de administrare a aplicaţiilor şi a celor în cazuri de urgenţă) fiind automatizate. Numărul de persoane implicate în manipularea instrumentelor pe suport hârtie a scăzut semnificativ.

5. Reducerea costurilor şi comisioanelor de procesare

Transmiterea şi procesarea electronică a instrucţiunilor de plată determină o reducere a numărului angajaţilor implicaţi în procesarea instrucţiunilor şi o scădere a costurilor cu personalul la nivelul băncilor.

6. Facilitarea apariţiei unor noi produse şi servicii bancare

Un exemplu relevant în acest sens îl constituie debitul direct interbancar, care este utilizat pe scară largă în ţările dezvoltate pentru o serie întregă de operaţiuni, cum ar fi cele de plăţi ale facturilor la utilităţi sau ale ratelor la credite.

Sistemele de plăţi pot fi divizate în două componente:

• sisteme de plăţi de valoare mică(retail);

• sisteme de plăţi de valoare mare(gross).

Sisteme de plăţi de valoare mică

Sistemele de plăţi de valoare mică sunt utilizate în special de instituţiile nebancare pentru a efectua plăţi care implică transferuri de fonduri de sumă mică.Aceste sisteme care includ mijloacele de plată utilizate zilnic de clienţii băncilor(carduri de credite,cecuri,ordine de plată) procesează plăţi de valori mici, dar în număr mare şi sunt ameninţate de apariţia riscului sistemic.

Plăţile de mică valoare au ca obiect tranzacţii de plătit mărunte,dar numeroase, iar finalizarea decontării nu este considerată urgentă sau importană, ca în cazul plăţilor de mare valoare.