Sisteme Europene de Plăți

Capitolul 1 – SISTEME EUROPENE DE PLĂŢI

1.1. Aspecte generale

Practicile şi standardele privind plăţile sunt diferite de la o ţară la alta. Instrumentele de plată au fost dezvoltate în timp şi sunt croite pe nevoile utilizatorilor domestici, fie ei consumatori, corporaţii sau instituţii guvernamentale, depinzând de specificul socio-cultural, economic, geografic sau de cadrul legal.

Băncile se confruntă cu schimbări semnificative în piaţa europeană a plăţilor, generate de procesul de integrare europeană şi de introducere a EURO, dar şi de alţi factori:

- se intensifică cererile venite atât dinspre consumatori, cât şi dinspre corporaţii. Consumatorii sunt din ce în ce mai puţin loiali, alegând cele mai bune oferte de la diferite bănci. Corporaţiile cer din ce în ce mai mult valoare adaugată, servicii de plăţi integrate la preţuri mici.

- furnizorii nebancari ai serviciilor de plăţi pătrund pe piaţa europeană, fiind competitori ai băncilor sau posibili parteneri.

- modificările de reglementări şi cerinţele de conformitate consumă o mare parte a bugetelor destinate infrastructurilor informatice, şi multe dintre aceste proiecte sunt legate de plăţi.

- schimbările de tehnologie forţează băncile să-şi reproiecteze arhitecturile IT şi impulsionează noi proiecte informatice.

Sistemele europene de compensare şi decontare au fost iniţial create să îndeplinească cerinţele naţionale. Ele sunt diverse şi nu sunt aliniate cu necesităţile unei monede unice .

Potrivit conceptelor cuprinse în Tratatul de la Maastricht, politica monetară unică în Uniunea Monetară Europeană va fi o politică a dobânzii de felul celor aplicate în ansamblul Uniunii Europene.

Această politică se caracterizează prin reglarea lichidităţii bancare în curs şi prin pilotajul ratelor pe termen foarte scurt pe piaţa monetară a euro, începând cu creditele de la zi la zi, care vor constitui principalul obiectv operaţional al SEBC (Sistemul European al Băncilor Centrale) .

1.2. Structura sistemului european de plăţi

Sistemul european de decontări are două componente:

1. Sistemul de plăţi aferent decontărilor de mare valoare (large-value payment systems). Acest sistem este utilizat cel mai frecvent pentru decontările aferente tranzacţiilor interbancare. Acestea au în vedere îndeosebi:

- operaţiunile interbancare aferente tranzacţiilor de pe piaţa monetară;

- partea aferentă tranzacţiilor cu titluri;

- partea aferentă tranzacţiilor de schimb valutar în euro.

2. Sistemul de plăţi aferent decontărilor de retail (retail payment systems). Acest sistem are în vedere plăţile pentru clienţii băncilor cum ar fi:

- clienţi individuali;

- firme;

- autorităţi publice.

Sisteme de plăţi de mare valoare.

Ele au în vedere plăţile de mare valoare, după cum se poate deduce din denumire. Se adresează atât plăţilor naţionale cât îndeosebi celor internaţionale/transfrontaliere.

În Uniunea Europeană se pot identifica următoarele sisteme de plăţi de mare valoare:

- TARGET

- EURO 1 (Euro System of EBA Clearing Company). După cum se poate deduce, este vorba de o societate de clearing a Asociaţiei Bancare Europene (Euro Banking Association - EBA). Sistemul a fost înfiinţat în 2000. Funcţionarea lui are la bază plăţile pe bază netă. La sfârşitul zilei, tranzacţiile se decontează prin intermediul conturilor deschise la BCE. Asigură decontarea inclusiv a tranzacţiilor dintre băncile din cele 15 state europene şi din 5 neeuropene.

- PNS (French Paris Net Settlement). Este de asemenea un sistem de decontări pe bază netă. Se afirmă despre el că este un sistem hibrid, participanţii la sistem putând să îşi stabilească de comun acord care este nivelul plafonului de decontare finală în cadrul plăţilor reciproce. În acest caz, intermediarul în derularea transferului îl reprezintă Banca Naţională a Franţei.

- SPI (Spanish Servicio de Pagos Interbancarios). Sistemul este deschis clienţilor. Are în vedere îndeosebi plăţile internaţionale provenite atât din tranzacţii interbancare precum şi din cele ale clienţilor. Schimbul ordinelor de plată se realizează pe parcursul întregii zile, urmând ca la finalul zilei să se realizeze decontarea prin intermediul Băncii Spaniei.

POPS (interbank settlement system - Finland). Funcţionează pe principiile unui sistem cu decontare în timp real, atât pe bază brută, cât şi pe bază netă.

- CLS (continuous linked settlement system for foreign exchange transactions). În tranzacţiile de schimb valutar internaţional pot apărea probleme legate de diferenţa de fus orar, precum şi din diferenţa de timp între momentul decontării de către fiecare participant la tranzacţie. Pentru un interval de timp, una din părţi poate să rămână descoperită în raport cu contrapartida tranzacţiei. În această direcţie, sistemul a eliminat riscul prin plata simultană a ambilor participanţi la tranzacţie. BCE funcţionează ca şi agent de decontare în cadrul acestui sistem de plăţi. Toate plăţile şi încasările aferente CLS se derulează prin intermediul EPM (ECB payment mechanism) evident în şi prin TARGET.