Tehnici de finanțare

I. Instrumente de plata utilizate in companii

Principalele instrumente de plata utilizate sunt:

- C.E.C;

- BILET LA ORDIN;

- ORDIN DE PLATA;

1) C.E.C

Dupa primul razboi mondial, pe plan international s-a incercat unificarea legislativa a normelor de drept din diferite tari de catre Comitetul Economic de pe langa Liga Natiunilor (1928), elaborandu-se un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului. La acesta s-a adaugat “Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului” (Geneva, 19 Martie 1931) si “Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi in materie de CEC” (Geneva, 19 Martie1931).

Aceste reglementari au ramas cu caracter orientativ, in toate tarile respectandu-se notiunile, elementele de baza, regimul practic de folosire fiind insa determinat de legislatia specifica fiecarei tari.

Astfel in tara noastra Legea nr. 59/34 asupra cecului este realizata dupa legea elvetiana in materie – Romania fiind semnatara a conventiilor de la Geneva din 1931- care la randul ei cuprinde clauzele preluate din proiectul unificat elaborat de Liga Natiunilor in 1928.

Reglementarile din 1934 au fost modificate atat din punct de vedere tehnic – bancar, cat si din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 83 asupra cecului, din octombrie 1994.

In afara celor doua legi mai sus mentionate, in Romania, la baza unei bune functionari a cecului barat stau si urmatoarele norme emise de Banca Nationala:

- normele cadrul nr. 7/94 privind comertul facut de societati bancare si celelalte societati de credit cu cecuri;

- normele tehnice nr. 9/94 privind cecul

- Regulamentul Bancii Nationale nr 10/94 privind compensarea multilaterala a platilor intrabancare fara numerar pe suport hartie.

- Conform punctului 4 din Legea 59/34, cecul este instrument de plata prin care persoana numita tragator (emitentul cecului), da ordin unui tras (intotdeauna in cazul cecului acesta este o banca, unde tragatorul are deschis un cont) sa plateasca in favoarea unei terte persoane – beneficiar – o suma de bani de care tragatorul dispune in momentul respectiv.

Astfel, fiecare persoana cunoscandu-si drepturile si indatoririle de la inceput poate efectua toate operatiunile legate de acest instrument, in nume propriu (tragatorul emite cecul > trasul il plateste > posesorul (beneficiarul) il incaseaza).

Din punct de vedere comercial, tragatorul este cumparatorul sau beneficiarul prestarii unui serviciu (debitorul), trasul este banca ce urmeaza sa plateasca suma inscrisa pe cec, beneficiarul avand rolul de vanzator.

Pentru a putea fi considerat un inscris valid din punct de vedere juridic, cecul trebuie completat conform articolul I din Legea 59/34 asupra cecului.

Astfel, cele 7 elemente obligatorii ale cecului, trebuiesc scrise in cele 8 zone, astfel:

- In zona I va figura denumirea si/sau sigla societatii bancare strase, aceasta fiind cea care va pune la dispozitia clientului sau carnetele de cecuri.

Acestea vor avea seria si numarul cecului pretiparite. Pentru acordarea carnetelor de cecuri clientii sunt selectati, ei nefiind acceptati de banca fara un contract prealabil. Acest lucru, este realizat cu ajutorul CIP-ului (Centrala Incidentelor de Plati). Daca respectivul client figureaza ca rau platnic, banca il va refuza, neavand nevoie de astfel de clienti;

- Zona 2 cuprinde denumirea de CEC in partea de sus, si ordinul neconditionat de plata pentru o suma de bani determinata, inscrisa pe cec in litere;

- Cea de-a 3-a zona va fi cea unde va fi mentionat locul platii – localitatea unde va avea loc plata;