Audit Financiar

Cadrul general al auditului financiar

In Ordonanta de Urgenta a Guvernului, nr 75/1999 republicata privind activitatea de audit financiar ,conceptual de audit este definit astfel: “activitatea de examinare , in vederea exprimarii de catre auditorii financiari ,a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu standardele de audit ,armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania”.

In continuare se mentioneaza: “Auditorul financiar este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate prin atribuire de catre C.A.F.R. in conditiile legii.”

Auditul financiar :

- este un proces care implica colectarea de elemente probante si evaluarea probelor

- urmareste evaluarea gradului de corespondenta dintre declaratiile facute de conducere si criteriile prestabilite avute in vedere inca de la inceputul misiunii de audit

- este un proces de comunicare a rezultatelor catre utilizatorii interesati

Auditorul financiar este responsabil pentru formarea si exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare Aceasta trebuie sa determine justetea declaratiilor managementului privind situatiile financiare.Pornind de la acest fapt ,obiectivele auditului financiar sunt strans legate de declaratiile managementului,redate in situatiile financiare.

Obiectivele auditului financiar asigura auditorului un cadru de referinta, de orientare in planificarea auditului acesta fiind acelasi pentru auditarea tuturor structurilor situatiilor financiare Probele de audit sunt cele care difera de la o situatie la alta.

Datoriile-obligatiile firmei catre terti

O datorie reprezinta o obligatie actúala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice pentru decontarea datoriilor presupunand plati in numerar, transferul altor active, prestarea de servicii sau inlocuirea respectivei datorii cu o alta.

Datoriile sunt obligatii fata de terti , iar acestea sunt clasificate in bilant conform OMF 1752/2005 in functie de scadenta lor : datorii ce trebuie platite in mai putin de un an si datorii ce vor fi platite intr.-o perioada mai mare de un an

Standardul international IAS 1 defineste si realizeaza cele doua mari categorii de datorii, tinand cont de gradul lor de exigibilitate:datoriile necurente si datoriile curente. Primele sunt datorii pe termen lung (scadenta mai mare de un an) iar celelalte sunt datorii pe termen scurt (scadenta mai mica de un an). In categoria datoriilor curente este inclusa si partea pe termen scurt (achitate in urmatoarele 12 luni) a datoriilor pe termen lung.

Astfel datoriile curente sunt acele obligatii ce se asteapta sa fie achitate in cursul normal al ciclului de exploatare al societatii; sau sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului.

Datoriile necurente sunt obligatii ce se asteapta sa nu fie achitate in cursul normal al ciclului de exploatare al societatii; sau sunt exigibile intr-un termen mai mare de 12 luni de la data bilantului.Datoriile se mai pot imparti si astfel: datorii financiare, datorii comerciale si alte datorii unde o mare pondere o au datoriile fiscale.

Datoriile certe

1) datoriile catre furnizori :sunt súmele datorate pentru achizitiile de bunuri, servicii sau imobilizari neachitate pana la momentul bilantului. Pot exista si furnizori- facturi nesosite , care reprezinta cumpararile de bunuri sau servicii care s’au realizat avand la baza alte documente justificative decat factura

2) clienti creditori : sunt sume incasate de la clienti si pentru care exista obligatia actúala de a livra bunuri sau de a presta servicii

3) efectele comerciale de platit : exista atunci cand intreprinderea a stins o datorie catre furnizori printr-un efect de comert (cambie ,bilet la ordin, cec ). In acest mod , furnizorul poate sa isi incaseze creanta inainte de scadenta stabilita , pe baza efectului comercial respectiv , insa celui care a emis acest document banii ii vor fi retrasi la scadenta normala.