Banca Centrală Europeană

CAPITOLUL 1 Prezentare generală

1.1. Istoric

Prezenţa Băncii Centrale Europene, în perioada contemporană, se datorează unor procese desfasurate de-a lungul timpului cu scopul de a se crea o uniune pe plan economic şi monetar, între state. Ca prim pas care a marcat acest proces, amintim de Tratatul de la Maastricht(semnat în 1992, prin care a fost creat cadrul legislativ aplicabil Sistemului European al Băncilor Centrale,ca urmare a aplicarii Planului Delors), care presupunea că toate statele membre ale UE, vor avea în vedere adoptarea monedei euro, instaurându-se astfel la nivelul acestei Uniuni, moneda unică. Acest “drum” care a început în anul 1993( când Tratatul de la Maastricht a fost pus în vigoare), îşi găseşte bazele în celelalte etape care au precedat UE( Uniunile Monetare, “şarpele monetar”, BENELUX, CECOetc), dar în special punctul decisiv formării acestei instituţii, a fost Planul Delors.

Consiliul European a pus în sarcina unei comisii formată din experţi pe domenii economice, căutarea unor mijloace prin care să se creeze la nivelul UE o uniune economică şi monetară. Această comisie l-a avut ca şi preşedinte pe Jacques Delors, care împreună cu ceilalţi membrii ai comisiei, au descoperit diverse soluţii pentru a atinge obiectivul propus. Astfel, ca o sinteză a soluţiilor a rezultat Planul Delors. Acesta a constituit momentul punerii bazelor Tratatului de la Maastricht, urmat de înfiinţarea BCE şi, ulterior introducerea monedei unice.

Planul consolidat de Jacques Delors avea în vedere un proces de înfăptuire a UEM desfăşurat în 3 etape:

Tabel nr. 1 Etapele Planului Delors Etape Caracteristici Etapa I -începe la 1 iulie 1990( libera circulaţie a capitalurilor între statele membre) -utilizarea fără restricţii a ECU -pregătiri juridice pentru a II-a şi a-III-a etapă -mai bună coordonare între băncile centrale Etapa II -începe la 1 ianuarie 1994 -înfiinţarea IME (dizolvarea Comitetului

guvernatorilor) -finanţarea sectorului public a fost interzisă -a avut loc o consolidare a colaborărilor dintre băncile centrale -băncile centrale naţionale îşi câştigă independenţa -pregătiri pentru ultima etapă -prezentarea elementelor grafice ale viitoarei monede unice, euro) -înfiinţarea BCE Etapa III -începe la 1 ianuarie 1999 -fixarea cursurilor de schimb pentru cele 11 state care au adoptat euro -introducerea euro -adoptarea unei politici monetare unice de către BCE( intrarea în MCS II) -pactul de stabilitate şi creştere.

Sursa: Date prelucrate după https://www.ecb.europa.eu

Pornim aşadar la drum cu conceptul unei uniuni monetare, care urma să fie înfăptuită pe parcursul mai multor etape. Primul pas al înfiinţării BCE, a fost făcut în luna mai a anului 1998, când au fost selecţionate dintre toate statele Uniunii Europene, cele 11 care îndeplineau condiţiile adoptării monedei euro( criteriile de convergenţă). Urmând ca la scurt timp, luna iunie a aceluiaşi an, să fie înfiinţată Banca Centrală Europeană. Aceasta urma să implementeze, un an mai târziu, o politică moneară unică, intrând astfel în cea de-a III a etapă a UEM.