Contabilitatea stocurilor la instituții publice

Capitolul I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND STOCURILE

1.1. CARACTERIZAREA GENERALA A STOCURILOR

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii prime , materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile reprezintă active, respectiv active de natura activelor circulante. Un activ se clasifică ca şi circulant atunci când :

• Este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului.

• Este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare

• Este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată

Stocurile sunt active circulante achizitionate sau produse pentru consum propriu in scopul comercializarii .

Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe cai: achizitie, productie proprie, aport, donatie, etc. În sens larg, stocurile sunt, conform definirii din Standard, elemente ce cuprind toate activele achiziţionate pentru revânzare sau spre a fi folosite la obţinerea de active în scopul vânzării, toate acestea în condiţiile desfăşurării normale a activităţii întreprinderii.

In categoria stocurilor se cuprind bunurile si serviciile care, de regula, se asteapta sa fie realizate in termen de 12 luni de la data bilantului .

Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel :

a) Dupa forma fizica si dupa destinatie:

• Marfurile – sunt stocurile cumparate in vederea revanzarii acestora in aceeasi stare sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii;

• Materii prime - care participă direct la fabricarea produselor si se regăsesc în produsul finit, integral sau partial, fie în starea lor initială, fie transformată.

• Materiale consumabile sau bunuri care participă sau ajuta la procesul de fabrica-tie sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

• Produsele - reprezentate de semifabricate, produse finite si produse reziduale.

o Semifabricatele – sunt produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (fază de fabricatie) si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livrează tertilor;

o Produse finite - sunt produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricatie si mai au nevoie de prelucrări ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;

o Produse reziduale – sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile si deseuri.

• Animalele si pasarile – sunt reprezentate de: animalele nascute si cele tinere de orice fel crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate; animalele pentru productie; coloniile de albine.

• Ambalajele – sunt stocuri utilizate pentru pastrarea si transportul bunurilor, care include ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate la terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte.

• Producţia în curs de execuţie – este reprezintată de producţia ce nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime, considerate producţie neterminată.

b) Dupa sursa de provenienta:

• Stocuri cumparate: materii prime, materiale cinsumabile, obiecte de inventar, baracamente si amenajari provizorii, animale, ambalaje;

• Socuri fabricate: productie in curs de executie, semifabricate, produse reziuduale, produse finite

c) Dupa apartenenta la patrimoniu:

• Stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie in spatiile proprii, fie se afla la terti in custodie, in consignatie, pentru prelucare sau reparare;

• Stocuri care nu fac parte din patrimoniu, dar se afla in gestiunea entitatii, fiind primite de la terti pentru vanzare in consignatie, pentru prelucrare, reparare, etc.

d) Dupa gradul de individualizare si modul de gestionare:

• Stocuri identibicabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, in care se includ, de regula, bunurile de folosinta indelungata: autoturis-me, televizoare, calculatoare, etc.

• Stocuri fungibile sau interschimbabile, care in cadrul fiecarei categorii, nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile de zahar ambalatcare apartin aceluiasi sort, chiar daca sunt cumparate, la preturi diferite.

1.2. EVALUAREA STOCURILOR

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă şi în situaţiile financiare ale întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, care în principiu reţin două momente pentru evaluarea elementelor din bilanţ: evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale.

În cazul stocurilor, evaluarea iniţială, adică la intrarea în întreprindere, se face la nivelul costului, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanţ, se face la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Valoarea realizabilă netă este „preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţi, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării” .

Potrivit reglementarilor contabile romanesti , evaluarea stocurilor se face la urmatoarele momente:

a) evaluarea la intrarea în patrimoniu

b) evaluarea la inventariere

c) evaluarea la inheierea exercitiului financiar

d) evaluarea la ieşirea din patrimoniu