Evoluția Standardizării în Perioada Contemporană

1. CADRUL CONCEPTUAL AL STANDARDIZĂRII

Standardizarea reprezintă activitatea de elaborare şi implementare a unor documente de referinţă, conţinând soluţii ale problemelor tehnice şi comerciale, referitoare la procesele şi la rezultatele acestora, având caracter repetitiv în relaţiile dintre parteneri economici, ştiinţifici, tehnici ,sociali. Scopul principal al standardizării îl reprezintă facilitatea desfăşurări normale a activităţilor în toate domeniile economiei, atât pe plan naţional, cât şi la nivel regional şi internaţional.

Standardizarea urmăreşte eliberarea omului de munca de rutină, care reprezintă un abuz la adresa capacităţii sale de gândire .O altă definiţie a standardizării este aceea de activitate specifică prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, vizând obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardul reprezintă un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune şi repeta-te,reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, garantând un nivel optim de ordine într-un context dat. Standardele ar trebui să se bazeze pe rezultatele conjugate ale ştiinţei, tehnicii şi experienţei şi să aibă drept scop promovarea avantajelor optime pentru comunitate în ansamblu. Standardele au caracter facultativ, ele redând un acord liber consimţit între parteneri. Aplicarea lor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinţă exclusivă dintr-o reglementa-re. Prin reglementare se înţelege un document care conţine reguli cu caracter obligatoriu şi care este adoptat de către o autoritate, adică de un organism care exercită prerogativele reale. Organismul recunoscut, care elaborează standarde, poate fi naţional, regional sau internaţional. Această recunoaştere poate fi făcută de autorităţile publice sau de către partenerii economici.

Activitatea de standardizare se desfăşoară cu participarea tuturor părţilor interesate, deoarece comitetele de standardizare, în cadrul cărora se elaborează proiectele de standardizare, sunt prin structură, deschise tuturor partenerilor (producători, distribuitori, consumatori şi administraţie publică).Standardul fiind destinat unei aplicări repetate sau continue, se diferenţiază de documentele particulare, care stabilesc specificaţii acceptate pentru o singură utilizare.

Prin activitatea de standardizare se urmăreşte garantarea unui nivel optim de comunitate, standardele facilitând desfăşurarea tranzacţiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificări a produselor, a comparabilităţii acestora. Ţinând seama de importanţa pe care o prezintă activitatea de standardizare în contextul economic actual, în tot mai multe ţări au fost luate măsuri la nivel guvernamental, vizând stimularea acestei activităţi pe plan naţional, cât şi participarea ţărilor respective la activitatea de standardizare regională şi internaţională.

2. OBIETIVELE GENERALE ALE STANDARDIZĂRII

Principalele obiective ale standardizării pot fi considerate următoarele:

a) Raţionalizarea economică

În majoritatea sectoarelor industriale, standardele reprezintă un element esenţial de raţionalizare economică. Realizarea acestui obiectiv depinde de capacitatea standardelor de a promova constituirea unui mediu tehnic comun tuturor întreprinderilor. Standardizarea a apărut de fapt din necesitatea de a asigura compatibilitatea şi interschimbabilitatea componentelor şi produselor, indispensabile programului industriei,menţinând la un nivel minim posibil diversitatea mijloacelor necesare pentru atingerea scopului propus. Acest obiectiv este realizat, în principal prin tipizare.