Forme de Procurare a Resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale de Stat și Fundamentarea Lor în Condițiile Romaniei

Resursele financiare, la nivel naţional, cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităţilor şi instituţiilor publice, resursele întreprinderilor publice şi private, resursele organismelor fără scop lucrativ, precum şi resursele populaţiei. Volumul resurselor financiare ale unei societăţi depind de mărimea produsului intern brut, precum şi de posibilitatea apelării la resurse financiare externe (împrumuturi, ajutoare, donaţii)”.

Trebuie să facem deosebirea dintre finanţele publice şi finanţele private şi deci dintre resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice.

Resursele administraţiei de stat, centrale şi locale, resursele asigurărilor sociale de stat şi resursele instituţiilor publice cu caracter autonom sunt componente ale resurselor financiare publice.O bună parte a resurselor financiare publice este formată din veniturile cu caracter fiscal. Alte tipuri de resurse financiare publice sunt:

- de trezorerie – utilizate pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat;

- din împrumuturi publice;

- emisiunea bănească fără acoperire – mijloc de finanţare a deficitului bugetar cu efecte greu de estimat.

Principalele categorii de resurse publice sunt:

I.Resursele bugetului de stat:

- Venituri curente

A. Venituri fiscale

1. Impozite directe,

2. Impozite indirecte

B. Venituri nefiscale

- Venituri din capital

II.Resursele bugetului asigurărilor sociale sunt:

A. Venituri fiscale

1. Contribuţia pentru asigurările sociale,

2. Alte contribuţii

B. Venituri nefiscale

III. Resursele bugetelor locale

1. Venituri proprii (fiscale şi nefiscale),

2. Cote şi sume defalcate din venituri ale bugetului de stat ,

3. Cote adiţionale la unele venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale,

4. Transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat .

IV. Resursele fondurilor speciale

Menţionăm că fondurile speciale au în vedere contribuţii şi impozite indirecte:

- contribuţia la fondul pentru plata ajutorului de şomaj;

- încasări din comisionul vamal;

- taxa pentru drumuri;

- contribuţia pentru pensia suplimentară;

- venituri nefiscale definite în raport cu destinaţia fiecărui fond.

Componenţa funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, cheltuielile publice reprezintă etapa următoare constituirii fondurilor publice şi se referă la distribuirea acestor resurse băneşti către diferite obiective sociale sau economice (reglementate de către programe guvernamentale).

,,Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia”.

Aceste cheltuieli vizează diverse plăţi pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale etc.). În funcţie de destinaţia lor, se poate vorbi despre cheltuieli publice (cheltuielile publice) care consuma definitiv o fracţiune a PIB (plătire curente de instituţiile publice) şi despre cheltuieli publice care reprezintă o avansare de PIB (exprimă contribuţia statului la producerea brută de capitol de natură materială sau nematerială).

Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile societăţii, poate să pună salariaţii, întrprinzătorii particulari, în anumite situaţii, în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii normale. Cetăţenii pot să ajungă în imposibilitatea de a munci, şi deci, de a-şi dobîndi prin muncă bunurile şi serviciile necesare traiului lor , datorită diferitelor cauze, cum ar fi: accidente, boli, maternitate, invaliditate, atingerea unei anumite limite de virstă, cînd omul nu mai poate munci cu plenitudinea forţelor sale. În aceste condiţii, este necesar ca statul să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurîndu-le veniturile necesare traiului.

Conţinutul economic al asigurărilor sociale cuprinde procesele, relaţiile şi tehnicile specifice prin care se mobilizează, repartizează şi utilizeză fondurile băneşti necesare ocrotirii persoanelor care şi-au pierdut parţial sau total capacitatea de muncă sau nu au un loc de muncă asigurat.

Asigurările sociale reprezintă un sistem de ocrotire, de protecţie, şi de ajutorare a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat sau anumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la tratament balnear, la odihnă, precum şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc temporar sau definitiv în incapacitate de muncă sau în alte cazuri cînd ajutorarea este necesară.

Aplicarea în practică a politicii statului român a contribuit la cristalizarea şi la perfecţionarea pe plan naţional a unui sistem de asigurări sociale, care cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurări sociale.