Formele Creditului Public și Efectele Folosirii Lor

Conceptul de credit public şi

formele sale

Creditul public reprezintă ansamblul relaţiilor de utilizare şi mobilizare a resurselor cu caracter temporar şi rambursabil în scopul acoperirii cheltuielilor publice.1

Titlurile de credit public sunt documente scrise având o formă şi un conţinut stabilite prin actul normativ de lansare a împrumutului,în care se precizează sumele subscrise şi drepturile creditorilor.Aceste înscrisuri sunt denumite diferit, în funcţie de termenul de rambursare a împrumutului şi de caracteristicile lor juridice.

Formele creditului public:

1. Împrumuturi bancare;

2. Împrumuturi obligatare – se contractează prin emitere de obligaţiuni sau alte titluri de stat.În funcţie de termenul care se contractează împrumuturile,titlurile emise au denumiri diferite.

• împrumuturi pe termen scurt:certificate de depozit – sunt titluri pe trei sau şase luni,emise la hotărârea guvernului pentru a acoperi deficitul bugetar al anului în curs; certificate de trezorerie – sunt înscrisuri pe una,trei sau şase luni emise de Trezoreria statului pentru a acoperi nevoia temporară de resurse,care apare din cauza necolectării corespunzătoare şi la timp a venitului public; certificate de impozit – sunt titluri care apar pe pieţele dezvolatate şi sunt folosite de populaţie pentru plata impozitelor datorate statului

• împrumuturi pe termen mediu şi lung:obligaţiunile – sunt valori mobiliare care dau posesorului calitatea de creditor,dar şi dreptul de a încasa la un anumit termen dobânda cuvenită şi suma de rambursat.Statul emite obligaţiuni publice,iar colectivităţile locale emit obligaţiuni municipale.

1 Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Oana Preda, “Finanţe publice”, Ed.Economică, Bucureşti,2007

• împrumutiri fără termen: titlurile de rentă perpetuă – statul se obligă să plătească dobânda anuală,dar nu face nici o precizare cu privire la momentul rambursării creditului.Rambursarea poate avea loc oricând în viitor atunci când statul va dispune de resurse.Statul răscumpără titlurile de rentă perpetuă prin tragere la sorţi.

Împrumutul de stat,

principala formă a creditului public

Împrumutul de stat reprezintă obligaţiile de contractile de pe piaţa financiară internă şi internaţională prin care statul,în calitate de împrumutat,obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare si se angajează să le ramburseze,impreună cu dobânda şi cu alte alte costuri intr-o perioadă specificată.2 Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat,cât şi a împrumuturilor garantate de stat.

Caracteristicile împrumutului de stat

Trăsăturile caracteristice ale împrumutului de stat sunt:

• caracterul contractual şi voluntar(principiul facultativităţii);

• caracter rambursabil(principiul restituirii);

• împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice,pe lângă rambursarea sumei împrumutate,şi o anumită contraprestaţie;

• influenţa asupra generaţiilor viitoare;

• influenţa împrumuturilor asupra capitalului.

Caracterul contractual al împrumutului de stat se referă la faptul că:

• împrumutul de stat exprimă acordul de vointă al părţilor;

• persoanele interesate de împrumuturile de stat pot să accepte sau să refuze, în bloc, în condiţiile stabilite de stat,dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilaţi subscriitori;

• organelle de decizie competente ale statului fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali stabilesc:condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului; forma şi mărimea venitului pe care îl asigură; alte avantaje acordate împrumutătorilor.

• împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii.

2 Tatiana Moşteanu, “Buget şi trezorerie publică”,Ed,Universitară,Bucureşti,2004

Caracterul rambursabil se referă la faptul că împrumutul de stat se restituie, la termenul fixat,persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozite care constituie o prelevare,la dispoziţia statului.Excepţiile apar în cazul împrumuturilor perpetue, atunci când angajamentul statului se limitează la plata unor anumite dobânzi creditelor noi,pe o periadă de timp nedeterminată fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului propriu-zis.