Impactul TVA asupra activităților economice

Cap.1 Considerații generale privind T.V.A.

1.1 Apariția și evoluția T.V.A.

Taxa pe valaoare adăugată este un impozit indirect datorat bugetului statului, reprezentând o formă evoluată a impozitării generale a mărfurilor. A fost instituit în Franța în anul 1954, datorită avantajelor sale a fost rapid adoptat de o serie de state.

După primul război mondial Franța a trecut la impunerea indirectă (asupra cheltuielilor ). La început s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea în 1917, a taxei proporționale asupra plătitorilor , prin aplicarea de tmbre pe facuri, înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vânzărilor totale).

Din anul 1937 s-a instituit o altă taxă și anume taxa unică asupra producției , care era aplicată tuturor produselor în faza producției acestora. Această taxă a fost urmată de o taxă asupra prestațiilor.

În 1948 se trece la sistemul plăților fracționate , în sensul că fiecare producător trebuie să își plătească taxa asupra vânzărilor sale totale fiind autorizat să deducă taxa pe care a achitat-o pentru cumpărările sale. În vederea perfecționării taxei de producție se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cotă unică de 15,35 %.

Această evoluție este considerată drept o etrapă premergătoare introducerii T.V.A. în Franța, însă abia în perioada 1954-1955 se trece la instituirea taxei pe valoare adăugată pentru a înlocui taxele asupra cifrei de afaceri , printr-o taxă unică plătită în diferite stadii ale producției fără a fi însă un impozit cumulat.

Reforma fiscală din anii 1954-1955 este urmată de alte reforme care au dus la perfecționarea T.V.A. în Franța.În 1958 regimul juridic al T.V.A. suferă o profundă simplificare și se generalizează prin lărgirea sferei de cuprindere a produselor , iar numărul cotelor se reduce la cinci. În 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru : cota normală, cota majorată, cota intermediară, și cota redusă.

Prin Legea Financiară din 29 decembrie 1978 are loc o lărgire a asferei de aplicare a T.V.A. care devine astfel principalul impozit indirect și sursă de bază în alimentarea bugetului general al statului.

Acest nou impozit a fost adoptat începând cu 1 ianuarie 1970 de către țările membre ale Pieței Comune urmărindu-se eliminarea impunerii în cascadă ce se practica prin intermediul impozitului pe cifra de afaceri. În anul 1977 s-arealizat armonizarea definitivă a T.V.A. în țările membre ale Uniunii Europene.

Mecanismul T.V.A. s-a extins rapid cuprinzând în present toate statele membre O.C.D.E. și marea majoritate a statelor lumii a treia . Astfel, până în 1988, T.V.A. a fost adoptat în peste 50 de țări, introducerea T.V.A. este și o cerință esențială a membrilor Uniunii Europene, deoarece aplicarea ei facilitează legăturile comnerciale între statele membre.

În România , pînă la milocul anului 1993, singurul impozit general pe vânzări practicat a fost impozitul pe circulația mărfurilor. Era un impozit pe cifra de afaceri brută, stabilit în cote diferențiate pe produse sau grupe de produse.Întrucât prezenta neajunsurile specific impozitului pe cifra de afaceri brută, începând cu 1 iulie 1993 a fost înlocuit cu tax ape valoarea adăugată.

Modelul taxei pe valoarea adăugată introdus în țara noastră este inspirit de cel aplicat în țările membre ale Uniunii Europene.

De la introducerea sa și până în present, așezarea acestui impozit a cunoscut numeroase modificări și adaptări în încercarea de a spori productivitatea și echitatea sa și de a face noi pași în direcția armonizării practicii fiscale de la noi cu cea a Uniunii Europene.

În privința cotelor, în present, cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de24 % și se aplică asupra operațiunilor impozabile, cu excepția celor scutite de T.V.A. și a celor care sunt supuse cotei reduse a T.V.A. de 9% (se aplică în cazul livrării de medicamente de uz uman şi veterinar , de produse ortopedice şi proteze – cu excepţia protezelor dentare, de asemenea, în cazul livrării de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste se aplică tot cota redusă., mai beneficiază de cota de 9% serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, monumente istorice, grădini botanice, târguri, expoziţii, cinematotgafe, precum şi cazarea în cadrul sectorului hotelier. și 5% ( se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite)