Mineralogie

Platină nativă

Simbol: Pt

Sistem de cristalizare: cubic.

Formă/Habitus: granule, foițe, pepite, rar, cristale izolate cubice.

Culoare: alb argintiu, cenusiu de oțel.

Urmă: cenusie de oțel.

Clivaj: absent.

Spărtura: aschioasă, colțuroasă.

Duritate: 4-4 ½.

Greutate specifică: 21,25 g/cm3 (la20 0C).

- Caracteristici: metal nobil, maleabil, ductil si tenace, este inoxidabil in oxigenul atmosferic, rezistent la acțiunea acizilor izolați, fiind solubil doar în apă regală. Studiile recente arată că platina nativă constituie o soluție solidă complexă de platină Pt, iridiu Ir, osmiu Os, rodiu Rh, paladiu Pd, aur Au, fier Fe si nichel Ni, motiv pentru care, platina este utilizată uneori ca sursă pentru metalel grele rare Ir, Os, Rh, Pd. Varietatea comună de platină nativă, conținând 80-90% Pt asociată cu fier si alte elemente se numeste polyxen. Conținuturile relativ ridicate de fier din constituția platinei îi conferă acesteia slabe proprietăți feromagnetice.

- Geneză:

- primară: în zăcaminte lichid-magnetice legate de roci plutonice bazice si ultrabazice, unde apare în parageneză cu cromit FeCr2O4, olivine(Mg,Fe)SiO4, piroxeni.

- Sedimentară,în aluviuni.

Istoric si generalițăți: Desi utilizată din mileniul I î.Chr. (descoperită în morminte egiptene), prima consemnare documentară a platinei datează de la începutul secolului XVI, când a fost descoperită de către spanioli în aluviunile aurifere de la Rio Pinto, în Columbia; acestia au confundat-o cu argintul (sp. plata) si au denumit-o platina del Pinto, sintagmă în care diminutivul platina se referea la starea impură a presupusului argint descoperit. Platina a fost recunoscută ca metal distinct abia in 1755, iar utilizarea sa în bijuterie dateaza aproximativ din anul 1900, desi, temperatura sa de topire ridicată(1769 0C) a necesitat o tehnologie mai sofisticată, elaborată dupa 1920. Puritatea platinei din bijuterii si obiecte ornamentale se exprimă in 1/1000, platina cea mai pură având marcajul 950o/oo. În prezent, utilizările industriale ale platinei sunt mult mai importante decît cele din bijuterie: catalizatori, electrozi, capsule si creuzate; bujii si contacte electronice pentru navete spațiale; aparate de precizie; convertoare moleculare; termocupluri; în medicină: compusi ai platinei sunt utilizați în chimioterapie etc.

Ocurențe:

- În lume: Bushveld-Transvaal(Africa de Sud):55% din revervele globale de platină; Stillwhater-Montana, Trinity River-California, Rutherford-Carolina de Nord, Cape Blanco-Oregon,Alaska(S.U.A); Sudbury-Montario,Alberta,British Columbia(Canada); Nijnîi Taghil, Neviansk: pepită de 16 kg descoperită în 1912- Munții Urali, Norilsk-Siberia, Konder, Monchegorsk, Talnakh(Rusia); Great Dyke(Zimbabwe); (S.U.A.); Brazilia; Equador, Australia; Noua Zeelandă; Borneo, Sumatra(Indonezia); în România: foarte rar, la Pianul de Sus(jud.Alba).

Platină nativă- diferite tipuri de agregate

Fig.1 platină Fig.2 platină

Arsen nativ

Simbol: As

Sistem de cristalizare: trigonal.

Formă/Habitus: agregate compacte, masive, cu structură concentică, mase reniforme, stalactitice; rareori, cristale columnare.

Culoare: alb argintiu de staniu, în spărtură proaspătă; prin oxidare, devine cenusiu-negricios

Urmă: cenusie.

Luciu: metalic, devine mat.

Transparență: opac

Clivaj: după două direcții- perfect si respectiv, bun.

Spărtură: neregulată.

Duritate: 3 ½

Greutate specifică: 5,7 g/cm3(20 0C).

Caracteristici: foarte toxic; prin încălzire, sublimează rapid (trece din stare solidă în stare gazoasă, fără a se topi), formând un gaz foarte toxic, cu miros puternic de usturoi, care este prezent, de asemenea, în spărtura proaspătă a arsenului solid, precum si a majorității mineralelor de arsen.