Analiza pieței de marketing - biscuiți

Introducere

Toata lumea iubeste biscuitii, in forme si arome diverse, banali si ieftini, cu adaosuri de ciocolata, unt, fructe, vanile sau alte arome, cu umpluturi cremoase, digestivi sau aperitivi.

Dar de fapt ce stim despre biscuiti?

Biscuitii sunt unul din cele mai populare forme de dulciuri sau aperitive, despre care toata lumea are o parere si o reteta anume.

Biscuitii pot fi preparati dupa retete de post sau imbogatiti in cacao, unt sau diverse arome si ingrediente, sau pot fi facuti sandvich-uri cu diverse creme. In toate cazurile in general sunt apetisanti si se topesc in gura pur si simplu.

- Pot fi deserturi excelente, glazurati in ciocolata alba sau neagra, cu nuca, migdale, sau diverse arome sau creme de fructe, sau pot fi aperitive pe masura cu gusturi excitante, sarate, piparate sau date de alte ingrediente exotice.

- Oricum biscuitii sunt preparate periculos de apetisante, pentru ca niciodata nu ajunge sau nu se multumeste nimeni cu unul singur, primul ii atrage dupa sine si pe ceilalti.

- Biscuitii pot fi un pericol pentru silueta noastra, dar sunt hranitori, ieftini, spornici si pot avea efecte benefice, in functie de reteta, pentru digestie si in general pentru sanatate, fiind alimente energizante.

- Sau pot fi dietetici, din diverse tipuri de faina, folositi in loc de paine, cu adaosuri de diverse seminte devenind chiar digestivi.

Biscuitii se servesc in general la ceiul sau cafeaua de la ora 10, 14 sau 17, dar pot constitui un mic dejun excelent pentru oricine, alaturi de lapte, suc de fructe

Sunt foarte raspanditi in toata lumea si toata lumea are o teorie in legatura cu ei.

In comert se gasesc mai nou tot soiul de variante de biscuiti varsati sau ambalati.

Pentru prepararea biscuitilor, la fel ca si pentru prepararea tartelor si a fursecurilor se foloseste ca aluat de baza, aluatul tare nisipos sau sfaramicios.

Aluatul nisipos sau sfaramicios este numit si 1,2,3, pentru ca se face din:

- 3 parti faina;

- 2 parti grasime ;

- 1 parte zahar si oua.

Liantul sunt ouale, care se freaca cu zaharul, se dauga faina si se amesteca.

- Se obtine o pasta granuloasa, in care se inglobeaza untul sau margarina sau untura;

- Se framanta la rece pana aluatul nu se mai lipeste de mana;

- Se lasa sa se odihneasca 2 ore;

- Se coace la foc potrivit si se scot din forma reci;

Una din dovezile cele mai timpurii dateaza din secolul II in Roma. Termenul biscuit provine de la cuvantul latinesc "bis coctum" care reprezinta ceva copt de doua ori". In aceasta perioada "biscuitii" erau nedospiti, tari, ca niste napolitane subtiri, care aveau un continut scazut de apa. Avand ouiditate scazuta reprezentau alimentul ideal pentru conservare, deoarece nu se invecheau niciodata prea repede.

In America, un biscuit era descris ca fiind o prajitura subtire, dulce si de obicei de dimensiuni reduse. Fiecare tara are propriul sau cuvant pentru aceasta "prajitura". Aceste dulciuri, in Anglia si Australia sunt numite biscuiti, in Spania galletas, germanii le denumesc keks sau kels, iar in Italia exista mai multe denumiri care identifica diverse forme de biscuiti printre care amaretti si biscotti.

Biscuiţii fac parte din categoria dulciurilor preferate de copii încă de la cele mai mici vârste

Biscuiţii simpli sunt introdusi în alimentaţia copiilor după sase luni, în combinaţie cu măr ras sau banană, iar mai târziu înglobaţi în iaurt, pentru a avea un alt gust si o altă consistenţă.