Campylobacter Jejuni

Istoric

În anul 1886, au fost observate şi descrise nişte bacterii de formă spiralată de către Theodor Escherich.

În următorii ani au fost izolate microorganisme denumite Vibrio din fecale de bovine care prezentau dizenterie, printre care şi specia Vibrio jejuni.

Vibrio jejuni a fost depistată şi în de sânge provenind de la oameni bolnavi de gastroenterită

Genul Vibrio a fost denumit Campylobacter abia în 1963 prin cercetările lui Sebald şi Véron. Zece ani mai târziu , Véron şi Chatelain au publicat un studiu mai complet legat de ştiinţa clasificării microorganismelor Vibrio şi au clasat 4 specii distincte în genul Campylobacter, şi anume: Campylobacter coli, Campylobacter fetus, Campylobacter jejuni, şi Campylobacter sputorum.

Definirea agentului contaminant

Clasificarea bacteriilor aparţinând genului Campylobacter a suferit numeroase modificări în ultimii ani.

Denumirea genului provine din limba greacă de la cuvântul “campylo” care semnifică încurbat şi se referă la forma bacteriilor.

În prezent, se consideră un număr de 18 specii, mai importante în patologia umană fiind C. jejuni cu subspeciile

- jejuni

- doylei

Fiziologie şi structură

Din punct de vedere morfologic genul cuprinde bacili Gram negativi, nesporulaţi, de formă spiralată, încurbată sau asemănătoare literei “S”, prevăzuţi cu un singur flagel polar, la unul sau ambele extremităţi, ceea ce le conferă o mobilitate caracteristică. Examinarea preparatului nativ la microscopul cu fond întunecat evidenţiază mişcarea caracteristică în “zbor de musculiţă” datorată flagelului unipolar.

Sunt microorganisme microaerofile, oxidazo-pozitive,unele specii putând creşte şi în condiţii de anaerobioză.

Ca şi teste de diferenţiere între diferitele specii sunt utilizate catalaza, producerea de H2SO4, reducerea nitratului, hidroliza hipuratului, sensibilitatea la acidul nalidixic şi cefalotin.

Necesită condiţii speciale de cultivare: microaerofilie, medii speciale îmbogăţite si o temperatură de creştere de 42-43ºC, cu o incubare de 48-72 de ore. În culturi mai vechi de 48 de ore, pe medii solide şi lichide, sau după pasaje repetate, se pot observa forme rotunjite de 0,5µm sau mai mari, denumite “corpi cocoizi”. Aceste forme reprezintă un stadiu “degenerativ” al bacteriilor sub influenţa condiţiilor de de mediu.

Mediile selective conţin factori nutritivi, sânge de cal sau de berbec şi antibiotice ca agenţi selectivi şi inhibitori ai florei de asociaţie. Antibioticele folosite pot fi: vancomicină, trimetoprim, polimixină, cefalosporine.

Sunt disponibile mai multe medii gata preparate: Skirow, Preston, Campy-agar.

Coloniile tipice sunt mici, de aproximativ 1 mm diametru, nehemolitice, cu tendinţa de curgere de-a lungul liniei de însămânţare, convexe, netede, translucide, incolore sau gri, cu aspect de picătură de miere.

Campylobacteriile sunt sensibile la uscăciune şi temperatura camerei.

C. jejuni este sensibilă la o serie de dezinfectanţi ca hipocloritul de sodiu, fenol, alcool etilic, glutaraldehidă, monocloramină. Astfel clorinarea apei şi-a găsit aplicare practică în prevenirea acestor infecţii. Sunt sensibili la eritromicină, macrolide, gentamicină, cloramfenicol,

tetraciclină. Sunt rezistenţi la trimetoprim, vancomicină.

Surse de contaminare

Germeni din genul Campylobacter sunt comensali în intestinul animalelor, în general păsări: pui, curcani, raţe, pescăruşi (C. lari), dar şi al mamiferelor: bovine, ovine, câini si pisici.