Belarus

Cap.1 INTRODUCERE

Republica Belarus

Drapelul Belarusului

Stema Belarusului

Președinte Aleksandr Lukașenko

Forma de guvernamant republică prezidenţială

Suprafata 207.595 km²

Populatia 11.196.394 locuitori

Densitatea populației 49 locuri/km2

Limbi oficiale bielorusă, rusă

Religie ortodoxism (65%), catolicism (15%)

Capitala Minsk

Moneda rubla bielorusă

Ziua independenţei 25 august 1991

Ziua naţională 27 iulie

Fus orar UTC +2/+3

Domeniu Internet .by

Prefix telefonic +375

1.1. Istoric

Teritoriile Belarusului modern au fost ocupate de triburile slave începând cu secolul VI. În secolele IX şi X au apărut câteva principalităţi, cele mai importante fiind centrate în jurul Polatsk. De-a lungul dinastiilor, acestea au ajuns să facă parte din Kievan Rus şi au fost convertite la creştinismul ortodox.

După dezintegrarea Kievan Rus în secolul XIII, tărâmurile Belorusiei au fost încorporate Marelui Ducat al Lituaniei. La început, belorusii au exercitat o mare influenţă asupra lituanienilor păgâni, însă după uniunea dinastiei Lituaniei cu cea a Poloniei în 1386, opoziţia belorusilor ortodoxi a slăbit. Episcopii Belarusului au acceptat uniunea cu Roma în 1596. Majoritatea populaţiei a aderat la Ritul Estic, însă majoritatea nobilimii a adoptat catolicismul latin, împreună cu limba şi cultura poloneză.

În timpul Împărţirilor Poloniei (1772, 1793 şi 1795) Belarus a fost anexat Imperiului Rus. În secolul XIX, ruşii şi polonezii se aflau în competiţie pentru loialitatea maselor din Belarus. Abia la sfârşitul secolului XIX, după răscoală ţăranilor condusă de Kastus Kalinouski în 1863, a început naşterea identităţii naţionale beloruse. Acest fapt a stimulat literatură, reprezentată de poeţii Yakub Kolas şi Yanka Kupala.

În martie 1918 s-a proclamat independenta Belarusului, după căderea imperiului rus. După războiul Sovieto-Polonez din 1920, vestul Belarusului a fost ocupat de Polonia, iar regiunile din est au fost încorporate RSS-ului Belorus, care făcea parte din Uniunea Sovietică. În 1939, la începutul celui de-al doilea război mondial, au fost anexate URSS-ului şi teritoriile de vest. Că scena principală de lupte, Belarus a suferit mari pierderi, pierzând aproximativ un sfert din populaţie. Reconstrucţia postbelică a fost urmată de o creştere economică şi o industrializare rapidă.

Reformele începute de liderul sovietic1 Mihail Gorbachev la mijlocul anilor 80 a stimulat renaşterea naţională, inclusiv formarea unei mişcări populare numită Adradzhenne, în 1989. Revoltele în rândul muncitorilor au dus la criză economică ce a grăbit sfârşitul URSS. Când fostele republici sovietice au format Comunitatea Statelor Independente în 1991, Minsk a devenit capitală.

1.2. Aşezare geografică

Republica Belarus se afla în centrul Europei2, la cumpăna apelor Mării Baltice şi Marii Negre.

Având numele istoric Rutenia Alba, numele Belarus a fost adoptat când ţara a devenit independentă de URSS. Liderii ţării independente au menţinut legăturile cu Moscova, ceea ce a dus la o izolare internaţională a Belarusului. Astăzi majoritatea industriilor au rămas în conducerea statului, iar investiţiile străine sunt limitate la un mediu de afaceri neprielnic.

În ciuda acestor fapte, Republica Belarus nu îşi merită reputaţia de ţară de tranzit între Rusia şi Europa. Industria turismului s-a orientat spre agro turism, datorită atuurilor naturale - câmpii largi, sate pitoreşti, castele şi mănăstiri antice, păduri dese şi sute de lacuri ce îi aşteaptă pe iubitorii de natură, cultura şi sporturi.